Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 5:23 - Biblia în versuri 2014

23 Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 pentru ca toți să-L onoreze pe Fiul așa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 A procedat așa pentru ca toți să ofere Fiului recunoașterea pe care I-o acordă (în primul rând) Tatălui. Cine nu respectă pe Fiul, nu Îl respectă nici pe Tatăl care L-a trimis!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 pentru ca toți să-l cinstească pe Fiul așa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinstește pe Fiul, nu-l cinstește pe Tatăl care l-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis.

Gade chapit la Kopi




Ioan 5:23
47 Referans Kwoze  

Acel care-n ăst fel vorbește, Tăgăduind pe Fiu, nu are Pe Tatăl; dar acela care, Pe Fiul L-a mărturisit, Are pe Tatăl, negreșit.


Cel ce va asculta de voi, Pe Mine Mă ascultă-apoi. Cel care vă nesocotește, Pe Mine Mă disprețuiește, Nesocotind, prin Mine-astfel, Pe Cel ce M-a trimis, la el.”


Oricine înainte-o ia – Adică nu va rămânea În ce-a-nvățat și-a dobândit, De la Hristos – e dovedit Că nu-L are pe Dumnezeu.


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


El spune un lucru anume, Atunci când, iar, Îl duce-n lume Pe Cel dintâi născut: „Mereu, Toți îngerii lui Dumnezeu, Să I se-nchine, negreșit!”


Harul să fie, ne-ncetat, Cu toți cei cari au arătat, Că Îl iubesc, neîndoios – În curăție – pe Hristos, Acum, și-n anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Voi nu mai sunteți pământești, Ci ați ajuns duhovnicești, Dacă va locui, apoi, Duhul lui Dumnezeu, în voi. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să nu aibă cineva Duhul care-i venit de sus – Duh cari e-al lui Hristos Iisus – Să știți că nu este al Lui, Nu este om al Domnului.


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Acuma dar, când vă găsiți, De tot păcatul, izbăviți – Și ați ajuns a fi, mereu, Robi numai pentru Dumnezeu – Ați dobândit – ca rod – sfințirea Și-apoi, în urmă, nemurirea, Căci viața cea vremelnică Se varsă-n viața veșnică.


El are să Mă proslăvească, Pentru că o să folosească Din ce-i al Meu și, pentru voi, El va descoperi, apoi.


Nu știți că trupul se vădește Templul, în care locuiește Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit Și-i de la Dumnezeu venit? De-asemenea, nu știți că voi Nu mai sunteți ai voștri-apoi?


Iar Neamurile, de pe lume, Nădejde au, în al Său Nume.”


Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.


Dragostea Tatălui de Sus, Cu harul Domnului Iisus Și-mpărtășirea Duhului Cel Sfânt, dat, prin iubirea Lui, Să le aveți, cu voi, din plin, Spre-a vă-nsoți în veci! Amin.”


Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.


Ba mai mult, încă, am crezut Că este timpul să murim. Pentru că trebuia să știm, Încredere, s-avem apoi, În Dumnezeu, și nu în noi, Căci El are, în mână, sorții Și poate să-nvieze morții.


Pace și har, voiesc, mereu, Să le dea Tatăl, Dumnezeu, Și-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus!”


„Să fiți tari, să nu vă lăsați, În inimi, a fi tulburați! Aveți credință-n Dumnezeu


De va iubi mai mult – oricine – Pe tatăl său, decât pe Mine, Nu Îmi va sta alăturea. De cineva – asemenea – Îi va iubi pe fiii lui, Mai mult, acel vrednic nu-i Ca să se-așeze lângă Mine.


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


Vorbiți cu oamenii acei. Aduceți-i dar, și pe ei Încoace, să se sfătuiască, Unii cu alții să vorbească. Cine e Cel ce-a prorocit Și aste lucruri le-a vestit De la-nceput, mai dinainte, Ca voi – toți – să luați aminte? Dar oare nu vi le-am spus Eu, Care sunt Domnul? Dumnezeu, Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea! Drept și mântuitor, sunt Eu, Căci nu mai e alt Dumnezeu.


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


Pe toți ne strânge – ne-ndoios – Mereu, iubirea lui Hristos. În felul nostru, noi gândim Și, de aceea, socotim Că dacă Unul a murit Pentru toți ceilalți, negreșit, Și ceilalți au pierit apoi.


Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)


Isaia tot așa a zis Și-n prorocia lui a scris: „În vremile ce au să vină, Din Iese, crește-o Rădăcină, Ca peste Neamuri să domnească, Iar ele să nădăjduiască În al Său Nume, tot mereu.”


Acum dar, vouă, tuturor Celor din Roma, fraților, Chemați pentru ca sfinți să fiți, Fiind de Dumnezeu iubiți, Vă trimit har și pace, eu, De la al nostru Dumnezeu – Tatăl pe care-L avem sus – Și de la Domnul nost’, Iisus!”


Căci sunt ai Tăi. Tot ce am Eu E și al Tău, precum și-al Meu E totul, că Mi-ai dăruit Tot ce-i al Tău și, proslăvit,


Fiți gata să plecați la drum! Veți face ucenici, de-acum, Din neamurile care sânt, Azi, risipite pe pământ. Iată cum vreau ca să lucrați: Pe toți o să îi botezați În Numele Tatălui Meu, Al Fiului Lui Dumnezeu, Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,


Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.


Eu am vorbit! Eu, Domnul sânt. Acesta-i Numele Meu sfânt Și niciodată, slava Mea Nu am să o dau altuia Și nici a Mea cinste nu vreau Ca idolilor să o dau.”


„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.


Dar Tu ești un Dumnezeu care Te tot ascunzi, fără-ncetare. Te-ascunzi, deși Tu ești, mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Te-ascunzi Mântuitorule! Te-ascunzi Tu, Dumnezeule!


„Se-apropie, acest popor, De Mine, doar cu gura, iar Cu buzele, Mă cinstesc doar, Însă, cu inima, văd bine, Cât de departe e de Mine.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite