Ioan 4:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Părinții noștri-n acest loc, Pe ăst munte, s-au închinat, Iar noi, la fel, am învățat; Dar voi ziceți să ne suim Spre-a ne-nchina-n Ierusalim, Că-n acel loc doar, se cuvine, Ca oamenii să se închine.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Strămoșii noștri s-au închinat pe acest munte; iar voi susțineți că Ierusalimul este locul de închinare pentru oameni…”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Părinții noștri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

Ioan 4:20 Referans Kwoze

Deuteronom 27:12

„Iată ce trebuie făcut, După ce voi veți fi trecut De apele Iordanului: Urcați pe creasta muntelui Care – așa după cum știm, Cu toți – se cheamă Garizim. Primul cari se va fi suit E Simeon. Va fi-nsoțit De Levi, Iuda, Isahar, De Beniamin și Iosif doar; Pe munte, ei să se așeze Și-apoi, să binecuvinteze Întreg poporul adunat.

Deuteronom 11:29

Când veți lua în stăpânire Țara pe care, moștenire, Domnul vi-o dă, pe-al ei pământ, Să știți că două locuri sânt: Locul dintâi, cu toți îl știm – E muntele zis Garizim. Acolo, binecuvântarea, Să o rostească adunarea. Al doilea loc, este știut Și el; Vă este cunoscut Drept muntele Ebal. În el – Pe vârful muntelui acel – Blestemul, trebuie să știți Ca, doar acolo, să-l rostiți.

2 Cronici 7:12

Domnul, la el, iar a venit Și-n felu-acesta i-a vorbit, Când înserarea s-a lăsat: „Iată că Eu te-am ascultat, Iar acest loc are să fie Casa în cari Mi-aduceți Mie, Jertfe pe care le socot A fi drept ardere de tot.

Luca 9:53

Nu L-a primit pe-nvățător, Când a pornit – așa cum știm – Să meargă, la Ierusalim.

Psalmi 132:13

Sionul este-al Domnului, Ales drept locuință-a Lui. În acest fel Domnu-a vorbit, Căci El, Sionul, l-a dorit:

Psalmi 78:68

Ci El, pe Iuda, l-a cules Și-apoi Sionul l-a ales, Căci după cum se dovedește, Domnul, pe-aceștia, îi iubește.

2 Cronici 7:16

Acum, aleg și-am să primesc Casa aceasta și-o sfințesc. În ea, ochi-Mi vor fi mereu, Inima Mea, Numele Meu.

2 Cronici 6:6

Doar la Ierusalim am vrut, Un loc al Meu să fi avut, O casă-n care-apoi mereu, Să Îmi așez Numele Meu. Pe David, peste-al Meu popor, L-am pus apoi cârmuitor, Ca împărat să fie el, Peste întregul Israel!”

1 Cronici 22:1

David a zis: „Aici, vreau eu, O Casă, pentru Dumnezeu. Mai vreau apoi, și un altar. Jertfe să se aducă-n dar – Arderi de tot – pe-altaru-acel, Pentru întregul Israel.”

1 Cronici 21:26

În urmă, pe ogorul lui, Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot, Că fost-au ardere de tot. David, pe Domnul, L-a chemat, Iar El, din cer, răspuns i-a dat, Prin focul cere a venit Peste altar și-a mistuit Jertfele de deasupra lui.

1 Regi 9:3

Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu.

Isaia 66:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?

Ioan 4:12

Decât al nost’ părinte, oare – Decât e Iacov – ești mai mare? Căci el, fântâna, a făcut Și-apoi, din ea, toți au băut: El însuși și feciorii lui, Cu turma și cireada lui.”