Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 3:5 - Biblia în versuri 2014

5 A zis Iisus – „la Dumnezeu – Îți spun – că în Împărăție, Intră doar cel care-o să fie, Din apă și din Duh, născut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Isus a răspuns: ‒ Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Isus i-a răspuns: „Să știi că în mod sigur, dacă nu se naște cineva din apă și din Spirit, nu poate să intre în Regatul lui Dumnezeu!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi




Ioan 3:5
35 Referans Kwoze  

Petru răspunse, tuturor, De-ndată: „Ascultați! Să știți, Trebuie să vă pocăiți Și fiecare dintre voi Să fie botezat apoi, Spre ștergerea păcatelor, În Numele mântuitor, Al Domnului Hristos Iisus, Urmând ca să primiți, de sus – Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt, În dar, dat vouă, pe pământ.


Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,


Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,


Iisus a zis: „Drept îți spun Eu, Că-ngăduit e omului, Ca-mpărăția Domnului, S-o vadă – altfel, e-n zadar – Doar dacă se va naște iar.”


Cel care crede, se botează Și-n felu-acesta, se salvează – Căci o să fie mântuit – Iar cine nu, e osândit!


Noi n-am primit duhul pe care Lumea aceasta-n ea îl are, Ci Duhul de la Dumnezeu, Ca lucrurile Lui, mereu – Cari pentru noi sunt arătate Și cari, prin harul Său, ni-s date – Să le cunoaștem, să le știm.


Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu.


„Oricine crede că Iisus Este Hristos, este de sus, Din Dumnezeu fiind născut. Iată, vă fac de cunoscut Că orișicine Îl iubește, Pe Cel ce L-a născut, vădește Iubire și pentru Acel Care a fost născut din El.


Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”


Căci, în Iisus Hristos – vă zic – Precum că nu-nseamnă nimic Tăierea împrejur făcută, Și nici tăierea nefăcută. Însemnătate – vă spun vouă – Are doar o făptură nouă.


Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.


Fiți gata să plecați la drum! Veți face ucenici, de-acum, Din neamurile care sânt, Azi, risipite pe pământ. Iată cum vreau ca să lucrați: Pe toți o să îi botezați În Numele Tatălui Meu, Al Fiului Lui Dumnezeu, Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,


Zicând: „Adevărat vă spun, Că dacă nu veți fi ca un Copil, și nu vă-ntoarceți voi, La Domnul vostru, înapoi, Cu nici un chip n-o să intrați În ceruri. Deci, Mă ascultați:


După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!


Acum, vă pocăiți dar, voi! Veniți la Dumnezeu apoi, Ca să vă ierte-ntreaga vină Și-n seamă, să nu vă mai țină Păcatele, iar drept urmare, Vremuri să dea, de-nviorare.


Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi!


Aminte să luați acum: În cer, nu veți intra oricum! Neprihănirea voastră, dacă Nu are ca să o întreacă Pe cea a cărturarilor Și pe a Fariseilor, Cu neputință o să fie Să mergeți în Împărăție.”


Pentru că iată, legea Lui, Dă viață în Hristos Iisus Și izbăvire mi-a adus, Acum, de Legea de păcat, Prin care, moarte-am căpătat.


Iisus răspunse: „Să nu stați, Ci vă grăbiți, ca să intrați, Pe ușa strâmtă! Mulți vor vrea, Să intre, dar, nu vor putea.


Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi, Pierind cu toții, mai apoi!”


De-asemenea, să mai aflați Că le va fi mult mai ușor, De a intra, cămilelor, Chiar prin urechea acului, Decât îi e bogatului Să intre-n cer, la Dumnezeu – Celor bogați, le va fi greu.”


Care, din fii, a-ndeplinit Ce le-a spus tatăl?” „Negreșit, Că primul” – au răspuns, în cor, Toți cărturarii. Atunci, lor, Iisus le zise: „Vă spun Eu, Că merge-vor, la Dumnezeu, Curve și vameși, înainte De-a merge voi. Să țineți minte!


La fel, de al tău ochi te-mpinge, Făcându-te ca în păcat S-ajungi, îl scoate, imediat! Căci e mai bine – îți spun Eu – Ca să ajungi la Dumnezeu Și-apoi, în cerul Lui, să stai, Chiar dacă numai un ochi ai, Decât cu ambii ochi să cazi În al gheenei foc să arzi,


Pe ucenici, S-a mâniat Și-a zis, privindu-i supărat: „Lăsați copiii, nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a cerurilor Împărăție e a lor.


Când auzi, așa ceva, „Cum poate, oare, cineva, Iar, a se naște?! E vreo cale, Ca-n pântecele mamei sale, Să intre-un om bătrân, ‘napoi, Spre a se naște iar, apoi?!” – A întrebat Nicodim. „Eu” –


Vă spun un lucru, frații mei: Carne și sânge, nu sunt cei Cari vor putea să moștenească Împărăția cea cerească, A marelui nost’ Dumnezeu. De-asemenea, vă mai spun eu, Cum că nu poate putrezirea, Să moștenească, nemurirea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite