14 Când, în cetate, au sosit, S-a dus în Templu. Ce-a găsit, Atunci, acolo, L-a-ntristat. Templul fusese transformat Într-un bazar; în el, erau, Prezenți, cei ce negoț făceau: Erau mulți vânzători de oi, Precum și cei ce vindeau boi; De-asemeni, fost-au, printre ei, Și vânzători de porumbei, Iar la oparte – jos – ședeau Aceia care, bani, schimbau.
Când la Ierusalim sosiră, Ei, către Templu, se grăbiră. Iisus, în Templu, a intrat Și, mânios, i-a alungat Pe cei care negoț făceau; S-a dus la cei ce bani schimbau, Și mesele le-a răvășit; Apoi, privirea, Și-a oprit, Pe cei ce vindeau porumbei. Furios, S-a îndreptat spre ei, Și-ale lor bănci, le-a răsturnat.
„Nu știți ce, în Scripturi, se spune? „O casă, pentru rugăciune, E casa Mea – e un loc sfânt, Al tuturor, de pe pământ. Dar voi sunteți aceia cari, O peșteră, pentru tâlhari, Din ea, acuma, ați făcut!”
Căci ale lui cetăți surpate, Atunci vor fi iar înălțate Și-am să le umplu cu popor, Cu turmele oamenilor Cari Domnului sunt închinate, Cu turmele ce-s îndreptate Către Ierusalim, când are Loc cât-o sărbătoare mare. În felu-acesta, au să știe Că, Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Iisus, un bici, a împletit, Din ștreanguri, și-apoi, i-a gonit Pe toți cei care vindeau oi, Sau porumbei, sau vindeau boi; S-a-ntors, în urmă, supărat, Și, mesele, le-a răsturnat, Zarafilor ce se aflau În Templu, banii, de-i schimbau.