Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 19:29 - Biblia în versuri 2014

29 Ostași-un băț – un ram adus, Dintr-un isop – și-n el, au pus, Iute-un burete, înmuiat Bine-n oțet, din vasu-aflat Acolo, pentru-așa ceva. A-nălțat bățul cineva, La gura lui Iisus, iar El,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

29 Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au luat o ramură de isop, în capătul căreia au pus un burete plin cu oțet și I l-au dus aproape de gură.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Era acolo un vas plin cu oțet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oțet și i l-au apropiat de gură.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

29 Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l-au dus la gură.

Gade chapit la Kopi




Ioan 19:29
9 Referans Kwoze  

În urmă-n fața tuturor, Un om curat, isop, să ia, Să-nmoaie-acel isop, în ea. Să se întoarcă înapoi Și, cortul, să-l stropească-apoi, Uneltele ce-s ale lui, Locuitorii cortului, Și pe acel ce l-a atins Pe omul cari, pe câmp, s-a stins, Sau pe cel care a pierit Fiind, de sabie, lovit, Ori s-a atins de oseminte, Sau poate a atins morminte.


Ostașii Îl batjocoreau Și-oțet, să beie, Îi dădeau,


Degrabă, cineva s-a dus Și un burete a adus, Pe care-ntâi l-a înmuiat Bine-n oțet. L-a ridicat – Fiind într-o trestie pus – Să poată bea, din el, Iisus.


Din cei ce s-au vădit să fie Acolo, unul a plecat Cu un burete înmuiat Bine-n oțet, pe cari l-a dus Și într-o trestie l-a pus, Să-I dea să bea. Apoi I-a-ntins Bățul acela, dar l-au prins Ortacii săi. Dorind să știe,


În strachină, să adunați Sângele lui. Isop apoi, Într-un mănunchi, veți strânge voi Și-n sânge o să-l înmuiați. Cu sânge, trebuie să dați Apoi, ușorii ușilor Și pragul de de-asupra lor. Nimeni din voi dar, de cu seară, Să nu iasă din case-afară, Până când zorii au să vină – Până va fi, din nou, lumină –


Iar cu isop, Doamne, mereu, Mă curăță neîncetat, Mai alb să fiu și mai curat Decât zăpada se arată.


Ostași-ajunși în acel loc, I-au dat – să-și bată, de El, joc – Vinul, cu fiere-amestecat. Iisus, însă, când l-a gustat, Nu a voit să îl mai bea, Deși setea Îl chinuia.


Despre copaci, multe-a vorbit Și astfel el a amintit Despre Liban și cedri lui, Pân’ la isopul zidului. A mai vorbit, plin de-ncântare, De peștii care sunt în mare, De dobitoacele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Despre-ale lumii zburătoare, Precum și despre târâtoare.


Continuând ei să vorbească, Iisus, iarăși, a mai strigat, Și-n urmă, Duhul, și L-a dat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite