Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 18:18 - Biblia în versuri 2014

18 Robii și-aprozii au aprins Un foc, căci frigul, i-a cuprins. În jurul focului, stăteau Cu toții și se încălzeau. Petru, tăcut, merse și el, Spre-a se-ncălzi, la focu-acel.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

18 Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Sclavii și gărzile care erau acolo, făcuseră un foc cu cărbuni, pentru că era frig. Petru stătea împreună cu ei și se încălzea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Stăteau acolo slujitorii și servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – și se încălzeau. Și Petru stătea cu ei și se încălzea.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Slujitorii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi stăteau şi se încălzeau. Era şi Petru cu ei, stând şi încălzindu-se.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

Gade chapit la Kopi




Ioan 18:18
16 Referans Kwoze  

Petru, din umbră, L-a urmat. Plin de curaj, el a intrat În curțile preotului, Șezând în jurul focului, Cu-aprozii, să se încălzească.


Simon – zis Petru – a mai stat, Pe lângă foc, când, cineva – Văzându-l – bănui ceva Și-l întrebă: „Ia stai un pic! Nu ești și tu un ucenic, Din ceata omului Acel?!” „Nu sunt! Nicicând, n-am fost cu El!”, Răspunse Petru-nspăimântat, Celui care l-a întrebat.


Pe țărmul mării, au găsit – Când din corabie-au ieșit – Jeratic de cărbuni, pe care, Pești fost-au – pentru fiecare –


Și-a zis: „Pe tine, te-am văzut, Cu-Acel Nazarinean, Iisus!”


De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește.


Fericit e omul care, Cu cei răi, nu stă la sfat, Nu-și lasă-ale lui picioare Pe cărarea de păcat A celor fără de lege, Păcătoși, răufăcători; Să se-așeze, nu-nțelege, Cu cei batjocoritori, Pe-al lor scaun. El găsește –


Nu vreau, sufletul meu să vie, Să stea la sfaturile lor. Nu vreau, în adunarea lor, Ca duhul să-mi fie vârât, Pentru că ei au omorât Mulți oameni, când s-au mâniat Și tot atuncea au tăiat Și vinele taurilor, Împinși de răutatea lor.


Dar eu vă zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați: „Tovărășii rele”, se spune Că „strică obiceiuri bune”.


Ioan și Petru-au revenit Printre ai lor și-au povestit Apoi, ce s-a-ntâmplat, la toți: Ce au vorbit marii preoți Și-ai lor bătrâni. Când auziră,


Ilie-o peșteră-a găsit Când, la Horeb, a poposit. În peșteră, a căutat Un adăpost, pentru-nnoptat. Cuvântul Domnului s-a dus, La el, acolo, și i-a spus: „Ce faci Ilie?” El răspunse:


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


Iuda, de oaste însoțit Și de aprozi trimiși de cei Mai mari preoți și Farisei – Purtând cu sine, fiecare, Făclii, arme și felinare – Pornit-au, grabnic, ca să vină, Să-L poată prinde, în grădină, De-ndată, pe Domnul Iisus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite