Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 17:22 - Biblia în versuri 2014

22 Slava, pe cari Mi-ai dat-o Mie, Am dat-o lor, ca ei să fie Una, cum sunt și Eu cu Tine.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o, pentru ca ei să fie uniți exact cum suntem Noi. –

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat‑o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una:

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una –

Gade chapit la Kopi




Ioan 17:22
23 Referans Kwoze  

Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


În acea zi, veți ști apoi, Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi, Sunteți în Mine, și că Eu, În voi, sunt și voi fi mereu.


Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.


Pentru că voi ați fost găsiți, Pe temelie-a fi, zidiți. Ea, prin apostoli, e vestită Și, prin proroci, e întărită, Iar piatra ‘ceea minunată – Care se află așezată În capul unghiului, chiar sus – E Domnul nost’, Hristos Iisus.


Cel cari, porunca, Îi păzește, În Dumnezeu se regăsește, Iar Domnul va rămâne-n el. Cunoaștem că, în acest fel, El e în noi, prin Duhul dat, Duh care-i de la El plecat.”


„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.


Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Iisus, la Sine, a chemat Pe cei doișpe. Puteri le-a dat, De-a scoate duhuri necurate, Și boli de a fi vindecate.


Deci ce-am văzut și-am auzit, Și vouă v-am împărtășit, Ca astfel, să puteți și voi În părtășie-a fi, cu noi. Toată această părtășie, Cu Tatăl, trebuie să fie Și cu al Său Fiu – cum am spus – Cu Domnul nost’, Hristos Iisus.


Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,


Tată, acolo unde-s Eu, Voiesc a fi și ei, mereu; Tu Mi i-ai dat, în grijă, Tată, Iar slava care Mi-a fost dată, De către Tine, Eu doresc Să le-o arăt și s-o-mpărțesc Cu ei, fiindcă M-ai iubit ‘Nainte de-a fi întocmit Lumea aceasta, toată. Iată,


Atunci, veți bea și-o să mâncați, La masa Mea, când judecați – Șezând pe jilțuri de domnie – Pe fiecare seminție, Din cele douășpe’, cari sânt În Israel, pe-acest pământ.”


Zidul care a-nconjurat Cetatea, fost-a așezat Pe niște temelii. Acele, Douăsprezece fost-au ele, Purtând un nume fiecare – Înscris în piatră – nume care E-al celor care, pe pământ, Apostoli, Mielului, îi sânt. Asemeni lor, numele-acele, Douăsprezece fost-au ele.


În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.


Voiesc să vă destăinui eu, Căci cu privire la Hristos, Ați primit har – neîndoios – Nu doar pentru a crede-n El, Ci și spre-a pătimi astfel, Pentru al nostru Domn și-apoi,


Pe-acei care, mai dinainte I-a hotărât – luați aminte – Că El, pe dată, i-a chemat, Iar după ce i-a adunat, I-a socotit neprihăniți. Pe cei ce-s astfel socotiți – Pe care El i-a hărăzit – În urmă, i-a și proslăvit.


Iată dar, precum este El, În lume, noi suntem la fel: Desăvârșită e, în noi, Dragostea Lui, ca mai apoi, S-avem încredere deplină, Când judecata o să vină.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite