Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 15:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat. Dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Dacă nu aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni nu le-a mai făcut, nu li s-ar putea reproșa păcatul; dar acum, deși le-au văzut, M-au urât și L-au urât și pe Tatăl Meu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrările pe care niciun altul nu le-a făcut, nu ar avea păcat. Însă acum au văzut și m-au urât și pe mine, și pe Tatăl meu.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Dacă nu aş fi făcut printre ei faptele pe care nimeni nu le-a mai făcut, nu ar avea păcat. Însă acum ei au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu.

Gade chapit la Kopi




Ioan 15:24
36 Referans Kwoze  

„De-atâta vreme sunt aici, Și nici voi, ai mei ucenici” – Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut? Cel ce Mă vede, L-a văzut Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată, Acuma dar, pe al Tău Tată”?


Acum, voiesc să se mai știe, Că o mai mare mărturie – Decât a lui Ioan – am Eu, Căci Tot ce-Mi dete Tatăl Meu – Lucrări pe cari le săvârșesc – De Mine, vă mărturisesc. Pentru-a pricepe orișicine, Că Tatăl M-a trimis, pe Mine,


Când veți vedea că nu voi face Lucrări ce doar Tatăl le face, Să nu Mă credeți! De le fac –


Blând, a privit, norodu-acel, Și-a început, din nou, a spune: „Văzut-ați multe lucrări bune, Pe care le-am săvârșit Eu, Și cari vin de la Tatăl Meu. Voi, însă, pentru ce lucrare, Vreți s-aruncați, cu pietre, oare?”


Dar de când lumea s-a-ntocmit, Nicicând, nu s-a mai pomenit, Ca cineva să fi deschis, Unui orb, ochii – pare vis! – Născut fără vedere. Eu,


Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?”


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


Dar după ce Iisus scosese Dracul, din el, omu-a vorbit. Lumea, care l-a auzit, S-a minunat privind la el Și-a zis: „Nicicând, în Israel, Așa ceva, n-am pomenit!”


La toate-aceste câte sânt, Să nu te-nchini, să te ferești Ca nu cumva să le slujești, Căci al tău Domn și Dumnezeu – Întotdeauna – voi fi Eu; Eu sunt un Dumnezeu gelos Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La cei cari, ură, Îmi nutresc.


Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.


Vor fi obraznici, îngâmfați, Înspre vânzare aplecați, Iubind plăcerile mereu, Mai mult decât pe Dumnezeu.


Sunt urâtori de Dumnezeu, Lăudăroși, gata – mereu – Ca rele doar, să născocească Și ca să îi nesocotească Pe-ai lor părinți; și, negreșit,


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


„Voi toți, care sunteți veniți Aici, bărbați Israeliți, Să ascultați aste cuvinte Și-apoi, luați bine aminte, La tot ce eu vă voi fi spus. Pe-acel Nazarinean, Iisus, De Dumnezeu adeverit Prin semne ce le-a săvârșit Plin de putere, L-ați văzut. Minunile ce le-a făcut Domnul, prin El, de-asemenea. Voi știți și ce lucruri făcea, Căci El, pe față, a lucrat.


Cel care M-a văzut și crede, Pe Cel ce M-a trimis, Îl vede!


V-am spus că voi M-ați și văzut, Dar – de crezut – nu M-ați crezut.


„Ce?”, le-a zis El, iar ei I-au spus: „A fost un om, numit Iisus, Din Nazaret; un proroc mare, În fapte și-n cuvinte tare, Atât în fața Domnului, Precum și a norodului.


Și du-te-acasă!” Imediat, Ologul s-a-nsănătoșit, Și-a luat patul și, grăbit, Pleacă spre casa lui, îndat’. Lumea, văzând ce s-a-ntâmplat – Minunea ce s-a săvârșit – O mare spaimă, a simțit Și-uimită, de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.


Ioan, știți bine, a venit La voi, umil, blând și smerit, Urmând calea neprihănirii. L-ați ați auzit, însă, voi – zbirii! – Nu l-ați crezut. Cuvintele, I le-au crezut doar curvele Și vameșii. Chiar de-ați privit Aceste lucruri, nu-ați voit Să vă întoarceți înapoi, Crezându-l pe Ioan apoi.”


Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.


Cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, L-ar linguși apoi, mereu, Iar fericirea o să ție, Pentru Israel, pe vecie.


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Când marii preoți au aflat De Lazăr, au și hotărât Că și el trebuie-omorât,


„De ați fi orbi” – a cuvântat Iisus – „nu ați avea păcat. Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas, Și-astfel, păcatul v-a rămas.”


Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,


În lume, de n-aș fi venit – Și dacă nu le-aș fi vorbit – N-ar fi avut păcat, vreodată. Acuma însă, n-o să poată Nimeni, nevinovat, să fie.


Un lucru, bine să se știe: Acel care nu Mă iubește – De fapt – pe Tatăl, Îl urăște.


Referitor la păcat, iată: Nu crede-n Mine, nicidecum.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite