Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 15:21 - Biblia în versuri 2014

21 Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Dar se vor comporta astfel din cauza numelui Meu și pentru că ei nu Îl cunosc pe cel care M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Dar toate acestea vi le vor face din cauza Numelui Meu, pentru că nu-L cunosc pe Cel care M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

Gade chapit la Kopi




Ioan 15:21
35 Referans Kwoze  

Pe voi, lumea vă va urî Din pricina Numelui Meu, Însă acela – vă spun Eu – Cari va răbda pân’ la sfârșit, Are să fie mântuit.


Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.


Ei întrebară, de îndată: „Dar unde este al Tău Tată?” Iisus răspunse-atunci: „Vedeți? Pe Mine nu Mă cunoașteți Și nu-L cunoașteți, nici atât, Pe Tatăl Meu. Numaidecât, Pe Mine, de Mă cunoșteați, Și pe-al Meu Tată Îl știați.”


Pe mâinile oamenilor, Atunci, o să ajungeți voi; Au să vă chinuie și-apoi, Din al vost’ număr, omorâți, Mulți fi-vor. Voi veți fi urâți De neamuri, pentru al Meu Nume; Veți fi urâți de-ntreaga lume.


În sinagogi. Din vina Mea, O să ajungeți să vă dea Judecătorilor, să fiți Drept mărturie; să slujiți Dovadă, înaintea lor, Și-apoi și a Neamurilor.


Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,


Știu ce-ai răbdat și-ai suferit, Din pricina Numelui Meu, Și, tare, te-ai ținut, mereu, Fără să cazi de oboseală.


În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,


Veniți-vă, acum, în fire, Treziți-vă, din amorțire Și, ne-ncetat, să vă păziți, Ca să nu mai păcătuiți! Căci unii, dintre voi – zic eu – Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar lucrul pe cari vi l-am zis E, spre rușinea voastră, scris.”


Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nchinare. Descoperit-am așadar, În drumul meu, chiar și-un altar, Pe care-i scris, cum am văzut, „Pentru un Domn necunoscut”. Ei bine, ceea ce cinstiți Cu toții, dar fără să știți, Tocmai aceea, vestesc eu.


Am să-i arăt, pentru-al Meu Nume, Ce trebuie-a-ndura, în lume.”


Eu sunt convins că n-ați știut, Că tot ceea ce ați făcut, Ați săvârșit din neștiință; Precum tot fără cunoștință, Mai marii voștri au muncit.


„Când, singur, M-aș slăvi, vă zic, Că slava Mea n-ar fi nimic” – Spuse Iisus – „dar Tatăl Meu – Cărui, al vostru Dumnezeu Îi ziceți voi – El Mă slăvește.


Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!


Acel care va căuta, Atent, viața, să și-o păzească, Și-o pierde. O s-o dobândească Cel ce-o va pierde pentru Mine, Căci astfel, lui i se cuvine.”


„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!


Eu port ocara, pentru Tine; Fața-mi acopăr de rușine


Dar fericiți vor fi apoi Și toți aceia dintre voi Când veți ajunge ca să fiți, Din a Mea vină, prigoniți. Astfel dar, voi, atuncea când Veți auzi lumea spunând Minciuni, și veți fi ponegriți,


Lumea, pe voi, vă va urî, Din pricina Numelui Meu. Dar cel care va ști, mereu, Să rabde, până la sfârșit, Are să fie mântuit.”


Dar, mai ‘nainte ca să vie Timpul când o să se-mplinească Ce-am spus, o să vă prigonească Toți oamenii. Duși veți fi voi, În sinagogi, iar – mai apoi – În temniță-ți fi aruncați; Pe urmă, veți fi-nfățișați ‘Naintea dregătorilor, Precum și-a împăraților, Fără ca să aveți vreo vină, Ci numai din a Mea pricină.


Doar din a Numelui Meu vină, Urâți veți fi, făr’ vreo pricină.


Acum, totuși, se dovedește Că nu-L cunoașteți. Vă e greu, A crede-așa ceva. Dar Eu, În schimb însă, Îl cunosc bine. Că nu-L cunosc, de aș susține, Aș fi un mincinos apoi, Exact așa cum sunteți voi. Dar Îl cunosc și-adeveresc, Căci Eu, Cuvântul, Îi păzesc.


Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.


Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.


Acuma, ce măsuri luăm? Deci haidem să nu-i mai lăsăm – Ca vestea să nu se lățească – În acest Nume, să vorbească.”


Cum că, aici, este venit, Fiind, de preoți, întărit Ca să lucreze, fără teamă, Legând pe toți cei care cheamă Numele Tău.” Domnul i-a spus:


Cu-adevărat, eu am crezut Cum că am multe de făcut,


„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.


E vorba de frații acei, De care știi – au mers în lume, Din dragoste pentru-al Său Nume, Și, de la Neamuri, n-au primit Nimic. De-aceea, m-am gândit


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite