Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 14:13 - Biblia în versuri 2014

13 Și astfel, orișice veți cere, În al Meu Nume, am putere Să fac a fi înfăptuit, Pentru ca Tatăl, proslăvit, Să fie-n Fiul Său, mereu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 și pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul, voi face orice veți cere în numele Meu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Și orice veți cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, ca Tatăl să fie preamărit în Fiul.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

Gade chapit la Kopi




Ioan 14:13
36 Referans Kwoze  

Dacă, În Mine, rămâneți, Și dacă-n voi o să țineți Cuvântul Meu, tot ce doriți, Să cereți doar, și-o să primiți!


Vă spun, că lucrul ce-l cereți – Când vă rugați – să și credeți Că, deja, l-ați și căpătat, Căci astfel, el vă va fi dat.


Tot ce veți cere Domnului, Tot ce voiți din partea Lui, De cu credință Îl rugați, Să știți că o să căpătați!”


„Să cereți doar, și-o să primiți! Să căutați, și-o să găsiți! Vi se deschide de bateți, Căci, precum bine voi vedeți,


Noi, îndrăzneală, am primit, La Dumnezeu. În ce stă ea? În faptul că dacă vom vrea, Să cerem, ceva, Domnului – Dacă este pe voia Lui – El ne ascultă. Dacă știm


Când ziua ‘ceea o să vie, Nimic n-o să Mă întrebați. Orice veți cere, căpătați, De la al Meu Tată, mereu – Când cereți, în Numele Meu.


Tot ce vom cere noi atunci – Căci ținem ale Lui porunci, Făcând ceea ce-i place Lui – Primim, din mâna Domnului.


Un lucru, să-nțelegeți, bine: Că nu voi M-ați ales pe Mine. Eu v-am ales! V-am rânduit Și, ca să mergeți, v-am gătit, S-aduceți roade care-apoi Au să rămână. Astfel, voi, Orice veți cere, primi-veți, Dacă-n al Meu Nume, cereți.


Când cereți în Numele Meu, Ceva, încredințați să fiți, Că face-voi ca să primiți.”


Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.


Pot totul, în Hristos, mereu, De care, întărit, sunt eu.


Dacă vreunuia-i lipsește Înțelepciunea, trebuiește S-o ceară de la Dumnezeu, Pentru că El o dă, mereu, Cu mână largă, tuturor Acelora care o vor. Au s-o primească fiecare, Căci El o dă fără mustrare.


Noi, prin credință-n El, avem, Azi, slobozenia și putem, Cu-ncredere – de Dumnezeu – Ca să ne-apropiem, mereu.


Atuncea, în Numele Meu, Voi o să cereți, dar vă zic, Că n-am să-L rog, pentru nimic,


Eu și cu Tatăl, una sânt!”


Unii sau alții, în ăst fel, Intrare-avem acum, prin El Doar într-un Duh, la al nost’ Tată.


Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!


Iisus strigă, atunci: „Oricine E-acela care crede-n Mine, Nu crede-n Mine, ci v-am zis: Crede în Cel ce M-a trimis!


Cerând doar, o să căpătați; Găsi-veți, de-o să căutați; Vi se deschide, de bateți,


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


Iisus, cuvântul, a luat, Zicând: „Vă spun, adevărat, Că Fiul – să-nțelegeți bine! – Nimic nu face, de la Sine. Ci tot ce face, a văzut, Cum al Său Tată a făcut. Ceea ce Tatăl săvârșește, Și Fiu-apoi înfăptuiește.


Lui Dumnezeu, să-I dăruim – Prin El – o jertfă, fiecare, Spre lauda Lui, jertfă care E rod al buzelor celor Care, mereu, în drumul lor – În orice loc ei se găsesc – Al Său Nume-l mărturisesc.


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Îmi plec genunchi-n fața Lui, Adică-n fața Tatălui Al Domnului Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus,


Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”


El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.”


Vă spun, că pentru voi, mai bine, Este să plec, căci atunci vine Mângâietorul. Dacă Eu Nu voi pleca la Tatăl Meu, Mângâietorul pomenit Nu o să vină. Negreșit, Eu plec din lume, dar apoi, Degrabă, Îl trimit la voi.


Iuda ieșise, iar Iisus, Celor care-au rămas, le-a spus: „A fost, acuma, proslăvit Al omului Fiu și vădit Este că tot acum, prin El, S-a proslăvit – în acest fel – Și Dumnezeu. Deci, Domnul, dacă


De-aceea, cel care vorbește În altă limbă, trebuiește Ca să se roage, să primească Putința, să o tălmăcească.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite