Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Într-un lighean, apă-a adus Și a chemat, pe fiecare, Din ucenici, ca, pe picioare, Să-i spele, iar cu-acel ștergar, Legat la brâu, să-i șteargă. Dar,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu prosopul pe care-l avea înfășurat în jurul mijlocului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să le spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu prosopul cu care era înfășurat la mijloc.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Apoi a turnat apă într-un vas şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Gade chapit la Kopi




Ioan 13:5
30 Referans Kwoze  

A arătat, apoi, femeia, Și-a întrebat, după aceea: „Vezi tu, femeia aceasta? Eu am intrat, în casa ta: Pentru picioare, n-am primit Apă, dar ea Mi le-a clătit Cu lacrimi și Mi le-a uscat Cu părul ei. Tu nu Mi-ai dat,


Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Și-a zis apoi, privind la ei: „Veniți la mine, domnii mei, Să înnoptați în casa mea! Am apă, veți mânca, veți bea. După ce vă veți odihni – Mâine – la drum, iar veți porni.” „Nu vom intra în casa ta, Ci-n uliță vom înnopta” –


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


Îngăduie-mi ca să mă duc, Puțină apă să aduc, Picioarele să vi se spele. Vă odihniți, un pic, sub cele Coroane de stejari și-apoi,


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Ce stai? Nu-i timp de zăbovit! Scoală, botezul, să-l primești! Căci astfel doar, spălat tu ești De ce păcate-i fi având, Numele Domnului chemând.”


Când Iosafat a auzit, S-a-ntors și a-ntrebat, răstit: „Spune-mi, cu noi – aicea – nu-i Nici un proroc al Domnului, Prin cari să-L întrebăm apoi – Pe Domnul – ce să facem noi?” Un slujitor din cei pe care, Ioram, în slujba lui, îi are, Veni și zise: „Domnii mei, Aici se află Elisei. El este fiul lui Șafat. El este cel care-a turnat Apă, pe mâna lui Ilie. Doriți ca să îl chem să vie?”


Femeia-n grabă s-a sculat Și l-a pământ s-a aruncat Zicând: „Roabă mă socotesc Și gata sunt să împlinesc Poruncile domnului meu. De-aceea vreau ca să spăl eu, Picioarele solilor care – În slujbă – domnul meu îi are.”


Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână.


Că a venit Iisus Hristos, Din cer, la noi, în lume, jos, Cu apă și cu sânge. Iată: Apă și sânge, totodată. Iar Cel care mărturisește Acestea și le-adeverește, Acuma, pe acest pământ, Nu-i altul decât Duhul Sfânt. Iar acest Duh neîntinat, E adevăru-adevărat.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Doar un ostaș a ridicat, O suliță, și I-a străpuns Coasta, iar – din locul împuns – Apă și sânge au ieșit.


Ea s-a apropiat de masă, Cu o privire rugătoare. La ale lui Iisus picioare, În liniște, s-a ghemuit; Apoi, cu lacrimi, le-a stropit, Cu al ei păr, I le-a uscat Și mir, pe ele, a turnat.


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


„De-aceea zic, să vă spălați – Mereu – și să vă curățați! Luați faptele voastre rele, Din fața Mea! Sfârșiți, cu ele!


Iei pe Aron și fiii lui Și îi vei duce, de îndat’, La ușa cortului – chemat „Al întâlnirii” – după care Cu apă-i speli, pe fiecare.


„Acela care s-a scăldat” – Zise Iisus – „spre-a fi curat, Acum, doar trebuință are Să se mai spele pe picioare. Iar voi, care în juru-Mi stați, Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”


Petru a zis: „Doamne, nici gând, Să-mi speli picioarele!” Iisus, „Dacă n-am să te spăl”– i-a spus – „Parte, nu vei avea, cu Mine.”


Apoi, pe toți, el i-a luat Cu sine și i-a așezat, Îndată-n a lui Iosif casă, Căci erau așteptați la masă. În urmă, apă le-a adus, Pentru picioare, și s-a dus Să dea, măgarilor, nutreț.


La casa lui, el i-a chemat Și să-nnopteze, i-a lăsat. Nutreț a dat măgarilor Și apă călătorilor, Ca să se spele pe picioare, După o zi obositoare. Apoi, la masă au șezut Și au mâncat și au băut.


Când Simon Petru a urmat, Ca pe picioare-a fi spălat, Îi zise: „Doamne, mă rog Ție, Picioarele, să-mi speli Tu, mie?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite