Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 12:48 - Biblia în versuri 2014

48 Pe cei ce Mă nesocotesc Și nu primesc cuvântul Meu, Nu am să îi osândesc Eu, Căci, să o facă, este cine: Cuvântul, Cel vestit de Mine, Acela se va dovedi Că-i Cel care-i va osândi, Când va fi ziua de apoi.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

48 Cine Mă va desconsidera și va respinge cuvintele Mele, va fi condamnat în final de Cuvântul pe care i l-am predicat.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

48 Cine mă respinge și nu primește cuvintele mele își are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

48 Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

48 Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

Gade chapit la Kopi




Ioan 12:48
36 Referans Kwoze  

Cel ce va asculta de voi, Pe Mine Mă ascultă-apoi. Cel care vă nesocotește, Pe Mine Mă disprețuiește, Nesocotind, prin Mine-astfel, Pe Cel ce M-a trimis, la el.”


Iar acest fapt se va vedea Când, după Evanghelia mea, O să înceapă Cel de Sus, A judeca-n Hristos Iisus, Acele lucruri nepătrunse, Care, de oameni, sunt ascunse.”


În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,


Spuse Iisus. „Știu că învie, Când învierea va să vie. Când vine ziua de apoi, Lazăr va fi, iarăș’, cu noi” –


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Să nu credeți că-nvinuiți Veți fi de Mine-n fața Lui – Adică-n fața Tatălui – Pentru că o să se găsească Cine să vă-nvinovățească: Moise vă-nvinuie, în care, V-ați pus nădejdea, fiecare.


Iisus le-a zis: „Voi n-ați găsit Scris, în Scriptură, niciodată, Că „Piatra, ce-a fost lepădată De meșterii zidari, e-adusă Și-n capul unghiului e pusă”? Lucrul acesta-i așezat De Dumnezeu, și-i minunat.


Iar astăzi, iată, ați venit Aicea, și v-ați lepădat De Domnul Cel adevărat – De singurul vost’ Dumnezeu – Care v-a izbăvit, mereu, Din toate relele apoi, Din suferințe și nevoi. Iată că ați venit la El, Și I-ați vorbit, în acest fel: „Alege-ne un împărat Și-așează-l peste noi, îndat’!” Acum, să vă înfățișați În fața Domnului. Să stați, În ale voastre seminții Și după ale voastre mii.”


Căci Evanghelia-mpărtășită De noi, este acoperită, Numai pentru aceia care Sunt pe-a pierzaniei cărare,


Iisus, însă, și-a ridicat Privirile, le-a cercetat, Atent, fețele și-apoi, zise: „Ce-nseamnă vorbele ce-s scrise: „Piatra cari fost-a lepădată – Cea care este aruncată De meșterii zidari – e-adusă Și-n capul unghiului, e pusă?


Dar, mai ‘nainte să sosească, El are ca să pătimească Multe, și fi-va lepădat, De acest neam. Ce s-a-ntâmplat,


Acel care se rușinează, De Mine, de cuvântul Meu, Asculte dar, ce îi spun Eu: La fel, și Fiul omului, Când va veni în slava Lui – A Tatălui și-a sfinților – Și El, de acel muritor, Are ca să se rușineze. Iată, v-am spus, ce-o să urmeze.


A început și le-a vorbit, Apoi, de viitorul Lui. Le-a spus că Fiul omului Va avea mult de pătimit, Că El va fi tăgăduit De cei bătrâni, de cărturari, Precum și de preoții mari, Că omorât are să fie, Dar, în trei zile, va să-nvie.


Doar învățații Legii. Ei, Cu cărturari și Farisei, Prin faptul că nu au primit Botezul, au zădărnicit Planul făcut de Dumnezeu.


Cel care crede, se botează Și-n felu-acesta, se salvează – Căci o să fie mântuit – Iar cine nu, e osândit!


Dar, oare, voi n-ați auzit, Sau în Scriptură, n-ați citit Faptul acesta, niciodată, Că „Piatra ce-a fost lepădată De meșterii zidari, e-adusă Și-n capul unghiului e pusă,


„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale


Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”


Cel care nu se va supune Și n-ascultă de glasul Lui, Din mijlocul norodului, Are să fie nimicit.”


De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut, Care e viitorul Lui: Le-a spus că Fiul omului, Mult are ca să pătimească Și că au să-L tăgăduiască Bătrânii, preoții cei mari – Cu toți vestiții cărturari – Și omorât are să fie, Dar, în trei zile, o să-nvie.


Căci Eu vă spun, luați aminte, Atunci, în ziua judecății, Mai greu are a-i fi cetății Aceleia – când va fi ora – Decât Sodomei și Gomora.”


Că El nu vrea să pierd, nimic, Din ce Mi-a dat ca să păstrez, Ci vrea doar, să îl înviez, Când va fi ziua de apoi.


Cel care e din Dumnezeu, Ascult-al Său cuvânt, mereu. Voi, însă, n-ascultați, defel, Pentru că nu sunteți din El.”


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


Nu părăsiți dar – dragii mei – Precum au unii obicei, Acum, a noastră adunare, Ci trebuie ca fiecare – În tot ce facem – să-ncercăm, Cu-ndemnuri să ne ajutăm, Unii pe alții, ne-ncetat, Căci ziua s-a apropiat.


Puterea, de la Dumnezeu, Azi, prin credință, vă păzește Și ne-ncetat, vă ocrotește, Căci mântuirea pregătită, Gata-i a fi descoperită, În vremurile de apoi, Și-o veți putea primi și voi.


Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.


Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite