Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 12:42 - Biblia în versuri 2014

42 Și mulți fruntași care credeau În El, însă, de Farisei, Teamă purtau; de-aceea, ei, Pe față, nu-L mărturiseau. Afară a fi dați, riscau – Din sinagogi, de-ar fi vorbit,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta, ca să nu fie excluși din sinagogă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

42 Totuși, chiar dintre lideri au fost mulți care au crezut în Isus. Dar nu vorbeau (în) public despre El, ca să nu fie excluși din sinagogă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

42 Cu toate acestea, chiar și mulți dintre conducători au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu o mărturiseau deschis, ca nu cumva să fie excluși din sinagogă,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

42 Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

42 Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.

Gade chapit la Kopi




Ioan 12:42
25 Referans Kwoze  

Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.


Părinții lui așa vorbeau, Căci, de Iudei, ei se temeau. Știau ce-aveau de gând să facă, Cu ei și cu al lor fiu, dacă Mărturiseau despre Iisus Și, că-I Hristosul, ar fi spus: Din sinagogă, imediat, Pe toți, afară, i-ar fi dat.


Însă, pentru că aveau știre, Cum că Iudei-L căutau – De El – pe față, nu vorbeau.


Frica de om s-a arătat Cursă, celui ce s-a speriat; Dar cel ce crede-n Dumnezeu, Neînfricat va fi, mereu.


‘Nainte dar, la Tatăl Meu, Pe-acela-l voi mărturisi, Care – la rându-i – va găsi Cu cale, a vorbi de Mine, În fața oamenilor. Cine,


Acel care mărturisește Cum că Iisus se dovedește A fi Fiul lui Dumnezeu, În Domnul rămâne, mereu; Iar Domnul Dumnezeu, și El, Rămâne-va, în omu-acel.


Voi veți cunoaște, tot mereu, Pe Duhul de la Dumnezeu, Prin acest fapt: Duhul de sus, Va spune că Hristos Iisus Venit-a-n trup, aici, mereu. Acesta-i de la Dumnezeu.


Căci prin credința ce-o vădești În a ta inimă, primești, Apoi, și tu, neprihănire – Iar prin a ta mărturisire – Ce o vei face când vorbești, Și mântuire dobândești,


Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,


Un om, cari Iosif s-a numit Și-n Arimatia-a locuit, Să-l roage – pe Pilat – s-a dus, Să îi dea trupul lui Iisus. Era și Iosif, ucenic Al lui Iisus, însă, nimic – Pe față – nu destăinuia, Căci, de Iudei, el se temea. Când învoire a primit, De la Pilat, el a venit Și-a luat trupul lui Iisus,


Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.


Pentru că, din a lui pricină, La ei, mulți n-au mai vrut să vină, Ci – cu mai mult drag – ei s-au dus, Sfârșind a crede în Iisus.


Mulți din Iudeii cari veniră Și pe Maria o-nsoțiră, Când acest lucru îl văzură, Pe dată, în Iisus, crezură.


„Tu ești, cu totul, în păcat Născut!” – i-au zis ei, imediat. „Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!” Apoi, l-au scos, grabnic, afară.


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


La îngerii lui Dumnezeu, Mărturisi-voi, despre cel Care, la rândul său, și el Mărturisește despre Mine, În fața lumii. Însă, cine


Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!


„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!


De cine, oare, te sfiai? De cine, oare, te temeai, Când M-ai uitat și negreșit, Necredincioasă te-ai vădit? De Mine n-ai vrut a te teme, Căci Eu tăceam de multă vreme.


Când auzit-a Zedechia, Cuvintele lui Ieremia, A zis: „Mi-e teamă de Iudei, Căci mulți trecut-au la Haldei. Mă tem să nu ajung, vreodat’, În mâna lor ca să fiu dat De oștile Haldeilor, Batjocură să le fiu lor.”


După-mpăcarea cu Irod, Pilat chemat-a mult norod, Strânse pe preoții cei mari, Precum și pe-ai lor cărturari, Și-a zis, privindu-L pe Iisus:


Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite