Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 12:36 - Biblia în versuri 2014

36 Deci, în lumină să umblați, Atât cât, încă, o aveți, De fii, luminii, să-i fiți, vreți.” După ce-a dat acest răspuns, Iisus, de gloată, S-a ascuns.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii. După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Atât timp cât aveți lumina printre voi, credeți în ea, ca să fiți fii ai luminii.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat și s-a ascuns de ei.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Cât timp aveți lumina, credeți în lumină ca să deveniți fiii luminii!”. Isus a spus acestea și, plecând, s-a ascuns de ei.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.” Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.

Gade chapit la Kopi




Ioan 12:36
17 Referans Kwoze  

Odinioară, voi erați În întuneric, dar azi, stați – În Domnul nostru – în lumină, Liberi fiind, de orice vină. Deci, ca niște copii umblați, Cari ai luminii sunt, dragi frați.


Fii ai luminii, sunteți voi – Copii ai zilei. Astfel, noi, Nimic, cu bezna, nu avem, Căci nu ai nopții fii suntem.


Când a sfârșit de cuvântat, Ei, pietre-n mână, au luat, Ca să-L lovească, dar Iisus Se-ascunse, iute, și S-a dus, Din Templu-apoi, trecând ușor Și sigur, prin mijlocul lor.


Ispravnicul fu lăudat De-al său stăpân – când a aflat Ce a făcut – căci, înțelept Lucrase, chiar de-a fost nedrept. Deci, fiii ăstui veac – pot spune – Vădesc mai multă-nțelepciune, Ca ai luminii fii. Eu vreau,


Dar Domnul S-a ferit de ei, Umblând pe-ascuns, printre Iudei. De-aceea, El a și plecat, Într-un ținut, ce s-a aflat Lângă pustiu. A poposit, Cu-ai Săi, și s-au adăpostit, Într-o cetate liniștită, Ce, Efraim, era numită.


El, ca un martor, a venit Și-n lume, a mărturisit Despre lumină, ca astfel, Să creadă oamenii, prin el.


Te scoală și te-mbărbătează! Te scoală și te luminează! A ta lumină, iată, vine Și răsări-va peste tine – De-ndată – slava Domnului.


Noi, fii ai zilei, ne găsim. De-aceea, treji, mereu, să fim. Cu platoșa să vă-mbrăcați, Cari, a credinței, e – dragi frați – Precum și-a dragostei. Apoi, Cu coiful mântuirii – voi – Pe cap, să vă acoperiți, Ca să fiți gata pregătiți.


Dar cel ce-n adevăr lucrează, Vine: lumina-i luminează Faptele bune, tot mereu, Căci sunt făcute-n Dumnezeu!”


Și în Betania-a plecat. Cu-ai Săi, acolo, a rămas – În noaptea ‘ceea – de au mas.


Lumina lumii sunteți voi. De cumva, cineva, la noi, Pe munte, pune o cetate, Atunci, aceea, nu se poate – Acolo stând – de-a fi ascunsă.


Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei


Măcar că semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,


Eu am venit să fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au să Mă creadă, În întuneric, să nu șadă.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite