Ioan 12:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Norodu-atuncea I-a vorbit: „Din Lege, noi am auzit, Cum că Hristos rămâne-n veci, Și-i drept ce scrie-n Lege. Deci, Atuncea, cum de-ai arătat Că Fiul trebuie-nălțat” Cine-I dar Fiul omului?”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³⁴ Atunci mulțimea I-a răspuns: ‒ Noi am auzit din Lege despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este Acest Fiu al Omului?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ Mulțimea de oameni I-a răspuns: „Noi am auzit despre Cristos din cărțile Legii că rămâne etern. Atunci cum poți să afirmi că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ Atunci mulțimea a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poți tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁴ Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?”

Ioan 12:34 Referans Kwoze

Isaia 9:7

Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Daniel 7:14

Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.

Psalmi 110:4

Domnul, din ceruri, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că Tu Te dovedești, Preot în veac precum că ești, După o rânduială care, Numai Melhisedec o are.”

Daniel 7:27

Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”

Daniel 2:44

Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.

2 Samuel 7:13

O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:

Romani 5:18

…Deci dacă, fără îndoială, Doar printr-o singură greșeală, O grea osândă a venit Și pe tot omul l-a lovit, Acuma, iată că apare O hotărâre de iertare, Dată pentru întreaga fire, Ce va-mpărți neprihănire, Pentru toți oamenii. Prin ea, Cu toții, viață, vom avea,

Miheia 4:7

Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!

Psalmi 72:7

Atunci are să înflorească Acel ce o să se vădească A fi un om neprihănit. Pace va fi necontenit Și din belșug, cât o să țină Luna și blânda ei lumină.

Romani 3:19

Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.

Ioan 15:25

Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”.

Ioan 12:32

De pe pământ, am să fiu Eu, Oameni, am să atrag, mereu.”

Ioan 10:34

Iisus a zis, către Iudei: „Eu spus-am: „Sunteți dumnezei”. Nu este scris, așa ceva, În Legea ce-o aveți, cumva?

Isaia 53:8

Prin apăsare-a fost luat, După ce fost-a judecat. Cine putea a crede, oare – În vremea Lui – că de sub soare, El a fost șters, fiind lovit, Pentru că a păcătuit Întregul meu popor? Astfel,

Matei 21:10

Când, în Ierusalim, sosiră, Fierbea cetatea. Toți voiră A ști, cuprinși de-nfrigurare: „Dar cine e Acesta, oare?!”

Matei 16:13

Iisus, cu-ai Săi, veni să stea La Filip, în Cezarea. Acolo, El i-a întrebat, Pe ucenici: „Voi n-ați aflat Ce spun oamenii, despre Mine? Știe norodu-acesta, cine Sunt Eu? Care-i părerea lui? Crede că-s Fiul omului?”

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Ioan 8:28

Iisus, cuvântul, Și-a urmat: „Abia când Îl veți fi-nălțat, Pe Fiul omului, afla-veți Că „Eu sunt”; doar atunci, ști-veți Cum că nimic, nu-nfăptuiesc Eu, de la Mine, ci vorbesc, Doar precum Tatăl M-a-nvățat.

Evrei 7:24

Dar El rămâne, pe vecie Și astfel, are-o preoție Pe cari nu trebuie s-o dea Apoi, nicicând, la nimenea.