Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!
Iată ceea ce a vestit Domnul, atunci când a vorbit S-audă tot pământul Lui: „Spuneți fiicei Sionului: „Iată, al tău Mântuitor Vine purtat pe-aripi de nor. Iată, cu El se află plata Și-n fața Lui merge răsplata.
David, atunci când l-a văzut, L-a întrebat: „Ce e cu tine? Ce vânt te-aduce, pe la mine?” Țiba răspunse: „Iată, eu Adus-am, pentru domnul meu, Acești măgari. Buni au să fie Să-i folosești la călărie. Pentru cei tineri, am adus Pâine și roade. Am mai pus Și un burduf de vin, s-aveți Vin, în pustie, ca să beți.”
La tine, cel ce te vădești Precum că turn al turmei ești – Și totodată deal pe care Fiica Sionului îl are – Vine acea orânduire Care e vechea stăpânire, Împărăția fiicei lui, Cea a Ierusalimului.”
N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.
David a cuvântat apoi: „Luați dar slujitori, cu voi. Pe Solomon să-l mai luați, Căci vreau ca să îl așezați Pe-al meu catâr. Când isprăviți, Către Ghihon, o să porniți
Sunt numeroși ai săi copii, Căci avea patruzeci de fii Precum și treizeci de nepoți, Fiind la șaptezeci, de toți. Aceștia – pentru călărit – Mânji din măgari au folosit. Opt ani, a fost judecător Peste-al lui Israel popor.
Aceia care – dintre voi – Pe măgărițe albe-apoi, Încălecați, și voi cei care Vă odihniți stând pe covoare, Precum și cei care acum Sunteți, la acest ceas, pe drum Și-a voastră cale o urmați, Neîncetat, toți să cântați!
Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.
Trecu o vreme, după care, Iată că mai mulți cai și care, Își strânse Absalom. Avea Cincizeci de inși, de-asemenea, Care, mereu, îl însoțeau, Căci înainte-i, alergau.