Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 11:55 - Biblia în versuri 2014

55 Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din regiunea aceea se duceau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

55 În scurt timp, iudeii sărbătoreau Paștele. Acela era momentul când mulți oameni veneau la Ierusalim ca să se purifice înaintea sărbătoririi Paștelor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

55 Era aproape Paștele iudeilor și mulți din provincie au urcat la Ierusalím înainte de Paște, ca să se purifice.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

55 Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

55 Paștele iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească.

Gade chapit la Kopi




Ioan 11:55
30 Referans Kwoze  

Doar șase zile-i despărțea, De Paști, când, în Betania, La Lazăr – cel ce-a fost trezit, Din moarte – Domnul a venit.


Era în preajma Paștelor, Spre praznicul Iudeilor.


În pragul sărbătorilor – Spre Paștele Iudeilor – Iisus a hotărât: „Pornim, Cu toții, spre Ierusalim!”


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.


Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați!


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Deci, fiecare să vegheze Și, starea, să și-o cerceteze, Când, să mănânce, o să vrea, Din pâine, sau din vin să bea.


Tocmai atunci, niște Iudei, Din Asia – pârâșii mei – Tocmai atunci deci, curățit, Șezând în Templu, m-au găsit. Dar fără gloată-n jurul meu Și fără nici o zarvă. Eu


La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.


Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.


Apoi, un praznic a urmat; Iisus, cu ai Săi, a plecat Pân’ la Ierusalim. Avea


Acolo, în locul acel, Vreo șase vase se găseau – De piatră – după cum cereau Credințele israelite. Pentru spălare, folosite, Acele vase mari, erau. Două, trei vedre trebuiau, Spre a umplea, unul din ele.


Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.


După ce-a isprăvit, Iisus, Discipolilor Săi, le-a spus:


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului.


El a răspuns, la rândul său: „Da! Iată că eu vin la voi, Căci vreau ca să aduc apoi, O jertfă-n cinstea Domnului. Veniți și voi în fața Lui, La jertfa pe cari – astăzi – vreau, Lui Dumnezeu ca să o dau.” Și pe Isai, el l-a poftit – Dar mai ‘nainte la sfințit Pe el și pe feciorii lui – La jertfa dată Domnului.


Atuncea, în popor, aflați, Au fost câțiva inși necurați, Căci au atins un mort. Deci ei, Alături de ceilalți Evrei, Nu au putut să prăznuiască Fără ca să păcătuiască, Paștele-acelea. Ei s-au dus La Moise și Aron și-au spus:


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atunci când întâmpla-se-va Că o să fie cineva Într-o călătorie-aflat – Sau poate este necurat Căci a atins vreun mort – să știe Că-i este-ngăduit să ție Paștele-n cinstea Domnului.


„Doar peste două zile, noi Vom ține Paștele. Apoi – Pentru că timpul s-a-mplinit – El, Fiul, fi-va răstignit.”


Când praznicul Azimilor – Numit și cel al Paștelor –


Ia-i și cu ei, te curățește Și, pentru ei, te cheltuiește Să-și radă capul. Imediat, Că nu-i nimic adevărat – Din toate câte-au auzit Că despre tine s-au zvonit – Vedea-vor toți. De-asemenea, În felu-acesta, vor vedea Că umbli după rânduială Și ții Legea, fără-ndoială.


Pavel, pe oameni, i-a luat, S-a curățit și a intrat În Templu, unde a vestit Că timpul ce-a fost hărăzit, De curățire, s-a-ncheiat; În urmă, el a așezat O anumită zi, în care S-aducă, pentru fiecare, Jertfa, de lege rânduită, Când curățirea e sfârșită.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite