Ioan 11:52 - Biblia în versuri 2014

⁵² Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵² și nu numai pentru popor, ci și ca să-i adune într-un singur loc pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵² Și moartea Lui urma să fie benefică nu doar acelei națiuni, ci ea garanta posibilitatea unirii tuturor copiilor dispersați ai lui Dumnezeu într-un singur „Organism”.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵² Și nu numai pentru popor, ci și pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵² şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵² Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

Ioan 11:52 Referans Kwoze

Ioan 10:16

Mai am, însă, și alte oi; Nu sunt din staul – de la voi – Dar trebuie ca să Mă duc, Ca și pe ele să le-aduc. Vor asculta de glasul Meu Și astfel, fi-vor, tot mereu, O turmă doar, și un Păstor Adevărat, al oilor.

1 Ioan 2:2

El este jertfa ispășirii, Pentru păcatul omenirii.

Isaia 49:6

Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”

1 Petru 1:1

„Petru, acel care e pus Apostol, în Hristos Iisus, Către aleșii cari trăiesc, Printre străini, și se găsesc – Unii, prin Pont, împrăștiați, Alți-n Galatia aflați, Precum și-n Capadocia, Bitinia și Asia –

Revelația 5:9

Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.

Romani 3:29

Sau Dumnezeu e – fraților – Doar Dumnezeu, Iudeilor? Nu este Dumnezeu, la fel, Și pentru Neamuri? Nu-i tot El? Da, Dumnezeu este și-al lor, Adică al Neamurilor.

Luca 2:32

Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”

Iacov 1:1

„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!

Efeseni 3:11

După un plan veșnic, pe care, Acesta, în Hristos, îl are.

Efeseni 1:5

De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –

Romani 4:17

Așa precum s-a scris odată: „Te-am rânduit, ca tu să vii Și, pentru mulți, tată, să fii.” În fața Domnului, astfel, Tată al nostru, este el, Căci el, pe Domnul, L-a crezut Și, prin credință, a știut Că El, pe morți, îi înviază, Că-n fața Lui se-nfățișează Lucruri care nu au ființă, Venind după a Sa voință.

Fapte 18:10

Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine, am să fiu mereu Și nimeni, rău, nu îți va face. Vorbește dar, și fii pe pace, Căci mult norod am, în cetate.”

Ioan 12:32

De pe pământ, am să fiu Eu, Oameni, am să atrag, mereu.”

Ioan 1:29

Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,

Osea 1:10

„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”

Езекиел 34:12

Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.

Isaia 60:4

Ridică-ți ochii! Te rotește Și împrejurul tău privește! Toți se adună – cum vezi bine – Și-apoi se-ndreaptă către tine! Feciorii tăi, în graba mare, La tine vin, din depărtare. Fiicele tale-s ajutate Căci sunt, pe brațe-apoi, purtate.

Isaia 56:8

Așa vorbește Dumnezeu Care îi strânge, tot mereu, Pe cei care s-au risipit Și din Israel au ieșit: „Voi strânge și alte popoare Și neamuri care sunt sub soare, Pe lângă cei ce i-am chemat Și cari, acum, i-am alungat.”

Isaia 55:5

Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”

Isaia 49:18

Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.

Psalmi 72:19

Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!

Psalmi 22:15

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.

Geneza 49:10

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.

Psalmi 22:27

Pământu-ntreg va ști de El Și toți se vor întoarce-astfel, La Dumnezeul nostru tare. Toate familiile care Se află pe acest pământ, În fața Domnului Cel Sfânt Veni-vor ca să se închine În vremea care grabnic vine.

Ioan 1:12

Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului.

1 Ioan 3:1

„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.

1 Ioan 3:2

Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.

1 Ioan 3:10

Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.

Luca 15:8

Sau, o femeie de-ar avea, Zece arginți (lei, drahme), ea, Dacă pe unu-l rătăcește, Nu-l va căta până-l găsește? Nu va aprinde o lumină? Cu mătura, nu o să vină? Și nu va mătura, prin casă, Până când banul o să iasă, De prin unghere, la iveală, Cum își făcuse socoteală?