Că teascul ce a fost umplut Cu strugurii, a fost luat Și cu picioarele călcat Apoi, afară din cetate. Valuri de sânge, revărsate Au fost, din el, și s-au întins, Încât o-ntindere-au cuprins; O mie șasesute-avea, De stadii dar, întinderea. Sângele ce s-a revărsat, Mare, apoi, s-a ridicat Încât ajuns-a-ncetișor, Pân’ la zăbala cailor.”