Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 1:19 - Biblia în versuri 2014

19 Iată ce a mărturisit Ioan, atunci, când au venit – La el – și preoți și Leviți, De la Ierusalim sosiți, Ca să-l întrebe: „Cine ești?”. Când i-a văzut pe toți acești,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el niște preoți și leviți ca să-l întrebe: ‒ Tu cine ești?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Iudeii din Ierusalim trimiseseră la Ioan (o delegație formată din) niște preoți și niște leviți, cu următoarea întrebare: „Cine ești?”. Atunci, el a făcut o declarație,

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalím unii preoți și leviți ca să-l întrebe: „Cine ești tu?”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Aceasta a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Cine eşti tu?”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?”

Gade chapit la Kopi




Ioan 1:19
27 Referans Kwoze  

Iudei-n jurul Său venind, L-au întrebat: „Până când, oare, Ne ții sufletu-n încordare? De ești Hristosul, negreșit, Acum ne spune, deslușit!”


„Vă spun dar, s-aveți cunoștință: A botezat spre pocăință Ioan, și-a zis ca orișicine, Să creadă-n Cel ce-n urmă-i vine – Deci în Iisus – dragii mei frați.”


Însărcinarea ce-o primise, El zis-a: „Cine credeți voi, Că aș fi Eu?” Iar, mai apoi, Ioan vorbi în acest fel: „Iată că nu sunt eu, Acel. Ci-n urma mea, un Altul vine. El e mai mare decât mine, Și-ncălțămintea-I, din picioare – Să I-o dezleg – nu sunt în stare.”


Iudei-au spus: „Dar, cine ești? Prin ce semn, poți să dovedești, Că ai putere, ca să faci, Tot ce ne spui? Ei, ce zici? Taci?”


Mulți din Iudeii ce-l vedeau Purtându-și patul, îi ziceau: „N-ai voie, să ridici ăst pat, Căci este ziua de Sabat.”


Iudeii, între ei, cârteau, Zicând: „Încă-L mai ascultăm? Ne dă, al Său, trup să-l mâncăm?”


În jurul Său, Și-L ascultau, Iudei mulți. Când au auzit, Felul în care a vorbit – Dar, mai ales, chiar când Iisus, „A vieții pâine-s Eu”, le-a spus – Au început ca să cârtească Și, între ei, să șușotească,


Ia seama bine: te păzește! De rana leprei, te ferește! Să faceți tot ce, sfătuiți, Veți fi de preoții Leviți. Neîncetat, voi să vegheați, Căci trebuie ca să lucrați După poruncile pe care – Azi – vi le dau, la fiecare.


El, ca un martor, a venit Și-n lume, a mărturisit Despre lumină, ca astfel, Să creadă oamenii, prin el.


Iudeii au încremenit: „Ani, patruzeci, au trebuit – Muncindu-se neîncetat – Pentru-a fi Templul înălțat! Atuncea, cum poți Tu să zici Că în trei zile, îl ridici?!”


Omul acel, iute, s-a dus, Spunând, la toți, cum că Iisus E Cel care l-a vindecat.


Iudeii, de cum au aflat, L-au urmărit, fără-ncetare, Cătând prilej, să Îl omoare, Căci își făcea, lucrarea Lui, În zilele Sabatului.


Iudeii, când L-au auzit, Și mai mult, moartea, I-au dorit, Pentru că El a dezlegat, Ziua lor, sfântă, de Sabat, Și pentru că zicea, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Făcându-Se – prin vorba Lui – Deopotrivă, Domnului.


Iisus a părăsit Iudeea Și S-a-ndreptat spre Galileea, Iudeii vrând să Îl omoare.


Mereu, Iudei-L căutau, La acel praznic, și-ntrebau: „Unde-I?” Dar nimeni nu știa.


Iudeii, toți, se minunau: „Cum poate-Acest om”, se-ntrebau, „Să fie-atât de învățat, Când, nici o școală, n-a urmat?!”


Iudeii s-au și repezit A se-ntreba: „Nu cumva, oare, Voiește ca să se omoare, De zice: „Unde Eu fi-voi, Nu veți putea să mergeți voi”?”


Iudei-au spus: „N-am zis noi bine, Că ești Samaritean și-n Tine


Iudei-au zis: „Acuma, bine Vedem noi, că ai drac, în Tine, Căci Avram – iată – a murit; Proroci-asemeni, au pierit, Și-acum, Tu zici: „Cel ce păzește, Cuvântul Meu, în veci, trăiește”.


„Dar Tu, încă, n-ai împlinit Cincizeci de ani” – ziseră ei – „Și-acum, a ne convinge, vrei, Că pe Avram, Tu l-ai văzut. Tu chiar voiești a fi crezut?”


Când auziră ăst cuvânt, Iudeii, iar, au căutat Pietre, voind ca, imediat, Să Îl omoare. Însă El,


Pentru că satul se găsea Atât de-aproape, mulți Iudei, Au coborât, pân’ la femei – La Marta și Maria – vrând, Cu toți să le mângâie. Când


Vestea pe care-am auzit-o, Chiar de la El am dobândit-o Și, grabnic, iată că venim, Ca să vă propovăduim Cu drag, și vouă, astă veste, Căci Dumnezeu, lumină, este, Iar întunericul mișel, N-a fost, și nu se află-n El.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite