Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 1:13 - Biblia în versuri 2014

13 Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 născuți nu din sânge, nici din voia firii pământești, nici din voia vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Ei au fost născuți nu dintr-o ființă umană, nici ca o consecință a unei dorințe fizice și nici printr-o decizie a omului; ci din Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 care nu din sânge, nici din voința trupului, nici din voința bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupească, nici din voinţa vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi




Ioan 1:13
25 Referans Kwoze  

Omul născut din Dumnezeu, Nu va păcătui. Mereu, Rămâne înlăuntrul lui Sămânța sfântă-a Domnului. El n-are să păcătuiască, Fiindcă fost-a să se nască Din Dumnezeu. Astfel, îi știm –


De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.


Căci voi, din nou, ați fost născuți, Și nu mai sunteți dar, crescuți, Dintr-o sămânță muritoare, Ci din una nepieritoare Și nesupusă putrezirii – Așa cum, după legea firii, Sunt toate, pe acest pământ – Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, Care e viu, neîncetat, Și-n veac rămâne neschimbat.


Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,


Cel ce-i născut din Dumnezeu, Va birui lumea, mereu. Iar ceea ce dă biruința, Asupra lumii, e credința Pe care noi am dobândit-o.


Deci preaiubiților, să știm Ca, tot mereu, să ne iubim, Pentru că dragostea ne vine, Din Dumnezeu. Iubind, oricine Se vede că este născut, Din Domnul, și L-a cunoscut.


Atuncea, El ne-a mântuit, Nu pentru ce am făptuit Lucrând întru neprihănire, Ci pentru marea Lui iubire Și pentru marea-I îndurare, Vădită prin acea spălare A nașterii din nou și-apoi, Prin înnoirile din noi, Făcute de al Său Duh Sfânt,


Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.


Astfel, eu am însămânțat, Apoi, Apolo a udat, Iar Domnu-i Cel care-a făcut, Sămânța-n urmă, de-a crescut.


„Oricine crede că Iisus Este Hristos, este de sus, Din Dumnezeu fiind născut. Iată, vă fac de cunoscut Că orișicine Îl iubește, Pe Cel ce L-a născut, vădește Iubire și pentru Acel Care a fost născut din El.


Nouă ne este cunoscut, Cum că oricine e născut, Din Domnul, nu păcătuiește; Pe omu-acela îl păzește Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat. De-aceea, el e apărat Și-ntotdeauna, va învinge, Căci cel rău nu îl poate-atinge.


Iisus a zis: „Drept îți spun Eu, Că-ngăduit e omului, Ca-mpărăția Domnului, S-o vadă – altfel, e-n zadar – Doar dacă se va naște iar.”


Să nu gândiți ca un nebun: „Avram ni-e tată”, căci vă spun, Domnul, din aste pietre, vii – Pentru Avram – ridică fii.


Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.


Cei doi copii, care urmau Ca să se nască, se băteau În pântecele ei, mereu. Atuncea ea, pe Dumnezeu, L-a întrebat, foarte mirată: „De ce mai sunt însărcinată?”


Asemenea ca niște prunci Cari, de curând, născuți sunteți, Lapte duhovnicesc, să vreți A căpăta, să creșteți voi – Prin el – spre mântuire-apoi,


Isac, atunci, s-a-nspăimântat: „Cine-i acel care-a vânat Și-apoi, mâncare, mi-a adus, Exact așa precum ți-am spus?! Eu, din bucate, am mâncat Și-apoi l-am binecuvântat Mai înainte ca să vii, Iar omu-acela – tu să știi! – Rămâne binecuvântat!”


Pentru vânatul dobândit, Esau era mai mult iubit, De tatăl său. Rebeca, ea, Mai mult, pe Iacov îl iubea.


Fă-mi o mâncare mai apoi, Cum știi că-mi place. Mânca-voi, Iar sufletu-mi va tresălta Și te va binecuvânta, ‘Nainte de a fi murit.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite