Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 1:12 - Biblia în versuri 2014

12 Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 În consecință, tuturor celor care (totuși) L-au primit, adică celor care cred în El, le-a oferit dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Dar tuturor celor care L-au primit, celor care cred în Numele Său, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

Gade chapit la Kopi




Ioan 1:12
27 Referans Kwoze  

Toți, fii ai Tatălui de Sus, Sunteți, prin crezul în Iisus.


Cei ce-s călăuziți mereu, De Duhul de la Dumnezeu, Copii ai Săi sunt, negreșit.


„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.


Iar dacă Tatălui de Sus, Fii Îi suntem, acum v-a pus, În inimi, Duhul Sfânt, pe care, Doar Fiul Său, Iisus, Îl are, Iar Duhu-acesta strigă – iată – „Ava”, ceea ce-nseamnă „Tată!”


Cine-n El crede, e scăpat Și nu mai este judecat; Căci judecată s-a făcut Acelui care n-a crezut În Numele singurului Fiu Prea Iubit, al Domnului.


De-aceea, după cum v-am spus, Cum ați știut ca să-L primiți Pe Domnul, trebuie să știți Ca să umblați, mereu, în El


„Cine vă va primi pe voi, Pe Mine Mă primește-apoi; Iar de-s primit acolo Eu, Intrat este și Dumnezeu.


Au să primească-n Casa Mea, Un loc. Un nume vor avea, Nume cu mult mai bun – pot zice – Decât cei cari sunt fii și fiice. Numele dat lor o să fie Un nume pentru veșnicie.


În carte. Însă, ce aveți, S-a scris, pentru ca să puteți A crede voi, cum că Iisus Este Hristos, care – de sus – Venit-a, că e viu mereu, Că Îi e Fiu lui Dumnezeu.


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Și cari, făgăduieli, ne-a dat – Nespus de mari și scumpe – care, Părtași, ne fac, pe fiecare, La firea cea dumnezeiască, Dacă, de starea cea lumească – De stricăciuni ce s-au găsit În pofta lumii – am fugit.


Iar Neamurile, de pe lume, Nădejde au, în al Său Nume.”


Și iată ce a poruncit: Să credem dar, necontenit, În Numele Fiului Lui, Iisus Hristos, și-asemeni Lui, Să ne iubim – cum a lăsat – Unii pe alții, ne-ncetat.


În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.


Vă spun un lucru, și anume: Credința doar, în al Lui Nume – În sfântul Nume-al lui Iisus – Este aceea ce l-a pus, Pe omu-acesta, pe picioare. Voi îl cunoașteți, fiecare: Era olog, precum îl știți. Acum e sănătos, priviți! Credința-n El l-a întărit, Credința l-a tămăduit.


Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului.


El, ca un martor, a venit Și-n lume, a mărturisit Despre lumină, ca astfel, Să creadă oamenii, prin el.


În al Meu Nume, cineva, De are a primi, cumva, Un copilaș, să știe bine: Prin el, primitu-M-a pe Mine!


La acel Paște, când Iisus, Pân’ la Ierusalim, S-a dus, În al Său Nume, mulți crezură, Căci semnele, I le văzură.


L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.


Aflați că Duhu-adeverește – Când, cu al vostru, se unește – Că noi suntem copiii Lui, Suntem copiii Domnului.


De-asemeni, toată firea, iată, Cu o dorință înfocată, Așteaptă-a fi descoperiți Fiii lui Dumnezeu, iubiți.


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.


Pentru vecie – negreșit – Pe Israel l-ai întărit Și Dumnezeu – precum ai vrut – Pentru popor, Tu Te-ai făcut.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite