Ieremia 9:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²¹ căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre și a intrat în palatele noastre. A nimicit copiii de pe străzi și tinerii din piețe.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ pentru că moartea s-a urcat prin ferestrele noastre și a intrat în palatele noastre. A distrus copiii de pe străzi și tinerii din piețe.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Spune: „Acesta este oracolul Domnului: cadavrul omului a căzut ca gunoiul pe suprafața câmpiei și ca un snop în urma secerătorului și nu mai este cine să adune”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliță și pe tineri, în piețe.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Căci moartea s‐a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre ca să stârpească pe prunci din uliță și pe tineri din drumuri largi.

Ieremia 9:21 Referans Kwoze

Ieremia 6:11

Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.

Ieremia 15:7

Iată că am găsit cu cale, Să-i vântur, la porțile tale Și pe lopată am să-i iau, Căci să-i lipsesc de fii, Eu vreau. Am să îl pierd pe-al Meu popor, Căci este neascultător Și pentru că nu a urmat Drumul pe cari l-am îndreptat.

2 Cronici 36:17

Atuncea, Domnul a trimis Haldeii care au ucis Pe tinerii ce i-au aflat. Pe nimenea nu au cruțat – Nici pe cei cari bătrâni erau Și nici pe cei ce se vădeau Că au ajuns îngârboviți, Cu perii capului albiți –

Isaia 40:30

Flăcăii, toți, se obosesc, Iar tinerii se ostenesc Și iată-i că s-au clătinat.

Ieremia 6:21

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, luați cu toți aminte, Căci îi voi pune înainte Ăstui popor, cu bună știre – Curând – pietre de poticnire, De cari părinții se lovesc Iar ai lor fii se poticnesc Cu prieteni și vecini din țară Și-n felu-acesta au să piară.”

Ieremia 18:21

De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!

Ieremia 44:7

„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „De ce vreți voi, Ca să vă faceți rău apoi, Neluând seama la porunci, Pierind bărbați, femei și prunci? De ce dar, din a voastră viță, Să piară orice rămășiță?

Ieremia 50:30

„De-aceea, tinerii lui, pradă, Pe uliți, morții, au să-i cadă” – Domnul a zis – „și pier apoi, Toți oamenii lui de război, Atunci când ziua ‘ceea vine.”

Ioel 2:9

Se răspândesc într-o cetate Și-aleargă fără greutate, Pe ziduri. Nu vor să se lase: Se cațără și intră-n case Pe ramele ferestrelor, Precum hoardele hoților.

Amos 6:9

Dacă-ntr-o casă au să stea Vreo zece oameni – bunăoară – Oameni-aceia au să moară.

Ieremia 7:33

Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.

Ieremia 8:2

Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.

Amos 5:2

„Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.”

Țefania 1:17

Atuncea, omenirea are Să fie pusă-n strâmtorare. Va bâjbâi, cum bâjbâiesc Cei care orbi se dovedesc, Căci împotriva Domnului Este păcatul omului. De-aceea, sângele vărsat Are a fi asemănat Cu praful, iar carnea apoi, O-mprăștii ca pe un gunoi!