Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 9:15 - Biblia în versuri 2014

15 „De-aceea, Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis, atunci, în acest fel: „Doar cu pelin, am să hrănesc Acest popor și-i dăruiesc Să bea, doar ape otrăvite.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbește zicând: «Să știți că voi hrăni oamenii acestui popor cu pelin; și le voi da să bea ape otrăvite.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Îi voi împrăștia printre neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite în urma lor sabia până când îi voi nimici.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și-i voi da să bea ape otrăvite.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 De aceea, așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni pe acest popor cu pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere,

Gade chapit la Kopi




Ieremia 9:15
19 Referans Kwoze  

„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.


Am avut parte de a bea Amărăciuni și-n loc de vin, M-am îmbătat doar cu pelin.


Pâine cu lacrimi, Tu i-ai dat Și lacrimi doar, l-au adăpat.


„Văzând fapta prorocilor, A zis Domnul oștirilor: „Pelin, drept hrană, vor avea Și apă otrăvită-or bea, Căci prin proroci – pe care-i știm Că sunt azi în Ierusalim – Nelegiuirea, negreșit, Întreaga țară a-mpânzit.”


Steaua, „Pelin”, este chemată, Și ea a prefăcut îndată, Apele-n care a căzut, Doar în pelin. Eu am văzut, Că au pierit mulți oameni care Băut-au apele amare.


„Te rog însă, să Te gândești Că suferință am din plin Și beau otravă și pelin!”


Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.


Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?


Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.


Domnul, în brațul Său cel tare, Ascunde un potir, în care Fierbe un vin – o băutură – Plină de amestecătură. Când El îl varsă pe pământ, Toți oamenii care răi sânt, Sorb de îndat’, a lui măsură, Să nu rămână-o picătură!


Ei îmi pun fiere în mâncare Și-n urmă, doar oțet îmi dau – Când îmi e sete – ca să beau.


Prin lucruri grele, l-ai făcut Pe-al Tău popor de a trecut. Ai adăpat a noastră fire Cu vinul cel de amorțire.


Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea.


Și tu și cel cari îl vei ține Ca împărat pus peste tine, De Dumnezeu, duși o să fiți, La un popor pe cari nu-l știți – Pe care nu l-ați cunoscut, Și-ai voști’ părinți nu l-au știut; Iar printre oamenii acei, Sluji-veți altor dumnezei Care din lemn și piatră sânt.


Îi voi lovi cu sabia, Cu ciuma și cu foametea, Până atunci când au să piară Cu toții, din această țară, Pe cari am dat-o Eu, celor Ce se vădeau părinți ai lor Și care-apoi, în stăpânire, Le-am dat-o lor, drept moștenire.”


Asupra lor, ochi-Mi voi ține Și le voi face rău, nu bine. Cei cari din Iuda au plecat Și în Egipt s-au așezat Nu vor scăpa nepedepsiți. Ei au să fie nimiciți: O să-i mănânce sabia, Cu ciuma și cu foametea.


Pe ai Elamului bărbați Îi fac să tremure, speriați – Mereu – în fața tuturor Celor ce sunt vrăjmași ai lor. Atuncea, toți dușmani-acei Au să aducă, peste ei, Necazuri și mânia Mea. Eu Îmi voi scoate sabia, Cu ea ca să îi urmăresc, Până când am să-i nimicesc.”


Du-te-n cetate și, în foc, Vei arde, în al ei mijloc, A treia parte-a părului, La împlinirea timpului Pentru a ei împresurare. Fă acest lucru, după care, Altă treime vei avea Ca să o tai cu sabia, Pe lângă zidurile-aflate, Jur împrejur, lângă cetate. Treimea ce ți-a mai rămas, Din păr, în acel ultim ceas, Doar vântului să i se dea, Căci după ei, trag sabia.


A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite