Ieremia 7:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Ce faceți voi? Curviți, furați, Știți să ucideți, strâmb jurați, Tămâie-aduceți Baalilor, Vă-nchinați dumnezeilor Pe care nu i-ați cunoscut!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Furați și ucideți, comiteți adulter și jurați fals, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei, pe care nu-i cunoașteți,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Furați și faceți crime, comiteți adulter și jurați afirmând minciuni, ardeți tămâie lui Baal și oferiți animale ca sacrificiu altor (dumne)zei pe care nu îi cunoașteți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Furați, ucideți, comiteți adulter, jurați strâmb, oferiți tămâie lui Báal și umblați după zei străini pe care nu-i cunoașteți.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți…

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Ce? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei pe care nu‐i cunoașteți…

Ieremia 7:9 Referans Kwoze

Ieremia 7:6

De nu veți asupri apoi Pe cel străin aflat la voi, Pe văduve și pe orfani Și n-aveți a le stoarce bani, Dacă nu va mai fi vărsat Sângele cel nevinovat, De nu veți vrea alți dumnezei Ca să vă închinați la ei,

Exodul 20:3

De-aceea, ia aminte bine: Să nu ai, afară de Mine, Alți dumnezei, cumva, vreodată.

Ieremia 11:17

Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”

Ieremia 11:13

Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

Revelația 22:15

Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!

1 Regi 18:21

L-a munte, când s-au adunat Cu toți, Ilie a-ntrebat: „Când oare, o să încetați De-a mai umbla împiedicați? Luați aminte, la picioare! Voi nu simțiți, acuma oare, Că ele vi-s împiedicate, Căci amândouă vi-s legate? Dacă e Domnul, „Dumnezeu”, Pe El, să îl slujiți mereu! Dar dacă Baal s-a arătat Drept dumnezeu adevărat, Atunci întregul Israel Să îl urmeze doar pe el!”

Revelația 21:8

Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”

Romani 2:2

Noi știm dar, despre Dumnezeu, Că judecata Lui, mereu, Față de cei ce-au îndrăznit Așa ceva de-au săvârșit, E potrivită, ne-ncetat, Cu adevărul arătat.

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Țefania 1:5

Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.

Езекиел 18:18

Apoi, cât despre tatăl său – Care-a făcut ce este rău, Care a fost asupritor Cu ceilalți oameni din popor, Și de la alții a răpit – Are să piară, negreșit, Din mijlocul poporului, Pentru nelegiuirea lui!”

Ieremia 44:3

Totul – să știți – s-a petrecut Din pricină că am văzut Cu câtă răutate mare, Mereu, cătat-a fiecare, Mânia ca să Mi-o stârnească Atunci când vrut-au să slujească În fața altor dumnezei Care erau străini de ei, Pe care nu i-ați cunoscut Și-ai voști’ părinți nu i-au știut. În fața ăstor dumnezei, Tămâie-au dus și au ars ei.

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Ieremia 13:10

Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!

Judecători 5:8

Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.

Deuteronom 32:17

Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau.

Isaia 1:13

Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!

Isaia 58:2

Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.

Ieremia 1:16

Căci judecățile rostite, De Mine, fi-vor împlinite, Pentru că ei M-au părăsit Și răutăți au săvârșit: Tămâie dăruit-au ei, În fața altor dumnezei Și-n urmă toți s-au închinat La idolii ce i-au lucrat

Ieremia 5:7

„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!

Ieremia 18:15

Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,

Ieremia 19:4

Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.

Ieremia 44:8

De ce, prin ceea ce lucrați, Necontenit Mă mâniați, Jertfind tămâie pentru cei Cari în Egipt sunt dumnezei? De ce, de ei v-ați alipit, Căutând loc de locuit – Vremelnic – în această țară? Semn de blestem și de ocară, Pe-ntreg pământul, vreți să fiți Și să ajungeți nimiciți?

Ieremia 44:9

Nu cumva, ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Părinții voștri le-au făcut, Sau cei pe care i-a avut Țara lui Iuda, împărați, Cu toți ai lor apropiați, Cu fiii și soațele lor Și cu întregul lor popor? Nu cumva ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Chiar voi, cu toții, le-ați făcut Cu soațele ce le-ați avut, Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are?

Ieremia 48:35

Domnul a zis: „Iată, voiesc – Azi – cu Moabul s-o sfârșesc! Să-nchei cu cel ce se ducea Pe înălțimi și îi jertfea Tămâie unui dumnezeu, Pe care îl cinstea mereu.

Езекиел 5:11

De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.

Езекиел 23:39

După ce ele au jertfit Pe ai lor prunci, idolilor – Mânate-apoi de firea lor – Spre sfântul Meu Locaș plecară, În acea zi, și Mi-l spurcară. Iată dar, ceea ce-am văzut, În Casa Mea, că au făcut.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Osea 6:9

Iată că ceata celor cari Sunt preoți, ceată de tâlhari S-arată, pentru că pândește Și-apoi omoruri săvârșește Pe tot cuprinsul drumului Cari este al Sihemului. Aceste cete se vădesc Că mișelii doar, săvârșesc.

Amos 4:5

Faceți să fumege, de-ndat’, Jertfele cari, cu aluat Făcute sunt și au menire De jertfe pentru mulțumire! Trâmbițe-n mâini să vă luați, Cu ele ca să trâmbițați! Vestiți-vă voi, fiecare, Ce daruri dați pentru mâncare, Precum și cele ce se-adună, Date fiind de voie bună! Vestiți ce daruri sunt făcute Și faceți-le cunoscute! Deci voi, fii ai lui Israel, Să faceți dar, în așa fel, Precum vă place, tot mereu!” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Ieremia 5:2

Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”

Езекиел 20:30

Du-te acuma, și-n ăst fel, Să-i spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Doriți voi să vă apucați, Acum, la fel, să vă spurcați Așa după cum au curvit Ai voști’ părinți când au trăit, Căci după urâciuni fugiți, Pe care de la ei le știți?