Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 52:3 - Biblia în versuri 2014

3 Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Din cauza mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, Domnul le-a alungat din prezența Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Din cauza mâniei lui Iahve s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în teritoriul numit Iuda. Iahve le-a alungat până la urmă din prezența Sa. Zedechia s-a revoltat împotriva regelui Babilonului.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Pentru că mânia Domnului era împotriva Ierusalímului și a lui Iúda până când i-a alungat de la fața sa, și Sedecía s-a revoltat împotriva regelui din Babilón.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Fața Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci, pentru că mânia Domnului a fost împotriva Ierusalimului și a lui Iuda ca să‐i alunge de la fața sa, Zedechia s‐a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 52:3
19 Referans Kwoze  

Domnul – care-i conducător Al tuturor oștirilor – În vremurile de apoi, Are să ieie înapoi Sprijinul Său, ce îl primim În Iuda și-n Ierusalim. De-ntreg poporul va fi vai, Căci orișice mijloc de trai – Atuncea – ne va fi luat. Orice izvor va fi secat: Și cel cari pâine ne dădea, Dar și cel cari apă avea.


După aceste toate dar, Față de Nebucadențar, În urmă, el s-a răsculat, Cu toate că el i-a jurat – Pe Numele lui Dumnezeu – Că îi va fi supus, mereu. Grumazul și l-a-nțepenit Iar inima și-a împietrit Și nu s-a-ntors la Cel pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.


Egiptul îl voi fi lăsat În mâna unui împărat Care, de milă, e lipsit Și-aspru, din fire, s-a vădit. El îi va fi stăpânitor” – A zis Domnul oștirilor.


Nefericită-i țara care, Pe un copil în frunte-l are Drept împărat sau voievod, Căci el, la fel ca un nărod, În zori de zi când se trezește, Nepăsător benchetuiește.


Când e răscoală într-o țară, Mulți capi, acolo, au s-apară; Cu omul care-i încercat – Și priceput s-a arătat – Domnia însă dăinuiește.


Deci binecuvântat, mereu, Să fie Domnul, Dumnezeu Care, de tine, S-a-ndurat Punându-te drept împărat, Pe scaunul lui Israel – Popor care-i iubit de El – Să-l cârmuiești cu scumpătate Și să îl judeci, cu dreptate.”


Domnul, din nou, S-a mâniat Pe Israel, și l-a chemat Pe David, iar când a venit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Du-te și fă o numărare, A tuturor acelor care, În Iuda sunt și-n Israel!”


De Tine, am fost izgonit, S-o duc. E de nesuferit! Va trebui să mă ascund. Doar în pământ să mă afund, De nimeni să nu fiu găsit, Căci de toți pot fi omorât.


Cain, de la Domnul, a plecat Și-n țara Nod s-a așezat – La est de Eden era ea; Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat, Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


De-aceea, Domnul – mâniat – Din fața Lui a-ndepărtat Atunci, poporul Israel. Doar Iuda a rămas cu El,


Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.


De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


Noi te rugăm să cercetezi În cronici și-atunci ai să vezi Că încă din vremea străbună, Astă cetate n-a fost bună. Mereu fusese răzvrătită. De-aceea fost-a nimicită.


Căci eu îți spun: războiul cere Și chibzuință și putere. Însă, toate aceste sânt Doar vorbe goale, spuse-n vânt. În ce ți-ai pus încrederea, De te răscoli în contra mea?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite