Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 51:34 - Biblia în versuri 2014

34 „Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

34 Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a devorat: m-a stors de vlagă, m-a făcut un vas gol. M-a înghițit ca un monstru, și-a umplut pântecul cu bunătățile mele și apoi m-a vărsat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 „Nabucodonosor, regele Babilonului, m-a devorat: m-a strivit și m-a făcut un vas gol. M-a înghițit ca un șarpe, și-a umplut stomacul cu bunătățile mele și apoi m-a regurgitat.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 M-a devorat, m-a consumat Nabucodonosór, regele din Babilón; m-a pus ca pe un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele de deliciile mele și m-a curățat.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m‐a mâncat, m‐a nimicit, m‐a făcut un vas gol, m‐a înghițit ca un balaur, și‐a umplut pântecele cu desfătările mele, m‐a alungat.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 51:34
21 Referans Kwoze  

Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Ființa lui, foarte avidă De bogății, va da-napoi Tot ce-a-nghițit. Aflați dar voi Că Dumnezeu, pe-aceste toate, Din pântece, i le va scoate.


Căci iată, Domnul iar așează Slava lui Iacov – bunăoară – Precum era odinioară Slava aflată-n Israel. Domnul va face în ăst fel, Căci peste Iacov au venit Jefuitori. L-au jefuit Și-apoi butucii i-au stricat, Care în vie s-au aflat…


Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel, a glăsuit: „Da! Pentru că ei au voit Să vă înghită, ne-ncetat, Pentru că v-au înconjurat Voind ca să vă pustiască, S-ajungă să vă moștenească Și alte neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru că v-au batjocorit Și pentru că au azvârlit Ocara peste voi astfel,


Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”


Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!


„Chiar Babilonul va cădea, Căci va păți asemenea După cum a făcut și el Să cadă morți, în Israel.


Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”


Ci pelicani doar, și arici Vor stăpâni de-acum, aici; Corbul și bufnița cutează, În ăst ținut de se așează, Căci doar cumpăna nimicirii Și cu frânghia pustiirii Se vor întinde peste el, Să judece locul acel.


Hai! Dăm năvală peste ei, Și-i înghițim pe toți, de vii, Așa precum tu bine știi Că moartea doar îi mai înghite. Întregi, le vor fi mistuite Bietele trupuri, iar apoi


Când din Egipt ne-ai scos afară, Tu, apa mări-ai despărțit Cu al Tău braț și ai zdrobit Și capetele tuturor Balaurilor apelor.


Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.


Totuși, poporul s-a vădit Că e prădat și jefuit! Toți zac, în peșteră, legați, Sau sunt în temniță-nfundați. Cu toți au fost lăsați să cadă, Jefuitorilor drept pradă Și nu mai este nimenea Care scăpare să le dea! Nimeni nu zice: „Dă-napoi!” – Deci, jefuiți dar, cât vreți voi!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite