Ieremia 51:32 - Biblia în versuri 2014

³² Că trecătorile-s luate, Că au ajuns, de foc, uscate, Bălțile-n care trestia Deasă și mare se vădea, Iar oamenii cei de război Ajuns-au îngroziți apoi.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³² că trecătorile râului sunt capturate, că mlaștinile cu trestii sunt arse și că războinicii sunt îngroziți“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² și că punțile de peste râu sunt luate. Ei îl mai anunță că trestiile din mlaștini sunt arse și că soldații sunt panicați.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² că trecătorile au fost luate, avanposturile au fost arse în foc, iar oamenii de luptă au încremenit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziți.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² și trecătorile sunt luate și au ars cu foc bălțile și bărbații de război s‐au îngrozit.

Ieremia 51:32 Referans Kwoze

Ieremia 51:30

Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!

Isaia 44:27

Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”

Isaia 47:14

Sunt ca miriștea, ca și locul Pe care îl cuprinde focul. Căci nu sunt ca niște cărbuni, Pe lângă care să te-aduni Atunci când vrei să poposești Cătând un loc, să te-ncălzești.

Ieremia 51:31

Alergătorii se grăbesc, Solii aleargă și-l vestesc Pe împărat, că-nconjurată Este cetatea și-i luată,

Ieremia 51:33

Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A cuvântat în contra lui: „Copila Babilonului E ca o arie pe care Oameni-o calcă în picioare. O clipă doar, și va vedea Că o să vină peste ea, Pe firul vremii – pe furiș – Și timpul pentru seceriș.”

Ieremia 52:7

În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă, mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă nesimțiți De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.