Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 50:46 - Biblia în versuri 2014

46 De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

46 La vuietul cuceririi Babilonului, pământul se cutremură și un strigăt se aude printre națiuni“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

46 La sunetul cuceririi Babilonului, pământul se cutremură; și un strigăt se aude printre popoare.»”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

46 De strigătul luării Babilónului se cutremură pământul și un strigăt se aude printre neamuri.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

46 De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

46 Se zguduie pământul de vuietul luării Babilonului și strigătul lor s‐a auzit între neamuri.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 50:46
14 Referans Kwoze  

De vuietul ce l-a iscat Căderea lor, s-a clătinat Pământul, iar strigătul lor, Atât e de răsunător, Încât ajuns-a – negreșit – La Marea Roșie-auzit…


De vuietul ce s-a făcut Atuncea când el a căzut, Popoare s-au cutremurat, Pentru că Eu l-am aruncat În locuința morților, Fiind asemenea celor Care în groapă se pogoară. În felu-acesta, bunăoară – Chiar în adâncuri de pământ – Copacii cari în Eden sânt S-au mângâiat – cei mai frumoși, Mai buni și cei mai rămuroși Cari în Liban erau aflați Și cari de ape sunt udați.


În ziua-n care ai picat, Ostroavele au tremurat, În mare. Groaza le-a lovit, Când au văzut al tău sfârșit.”


Popoarele vor auzi Și multe se vor îngrozi, Iar părul împăraților, Măciucă-n capetele lor, O să se facă, de îndat’, Când despre tine-or fi aflat Și când, de-asemeni, vor vedea Cum Îmi învârt sabia Mea. Înspăimântați, de viața lor, Cu toți vor tremura, de zor, Atunci când voi găsi cu cale, S-aduc ziua căderii tale.”


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.


Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”


Știută e a ta rușine, De către neamurile care Se află-n lumea asta mare, Căci strigătele tale sânt, Azi, auzite pe pământ. Ai tăi războinici se lovesc Unii de alții, bâjbâiesc Cu poticneli și-n urmă, iată, Se prăbușesc toți, dintr-odată.”


Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.


Din Babilon, un strigăt mare Iese-ndreptându-se spre zare, Și un prăpăd îngrozitor Este-n țara Haldeilor.


Țipete mari, atunci, vor scoate Cârmacii. Valurile toate Cutremurat, fi-vor când Au să-i audă, crunt, țipând!


De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite