Ieremia 50:46 - Biblia în versuri 201446 De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească46 La vuietul cuceririi Babilonului, pământul se cutremură și un strigăt se aude printre națiuni“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201846 La sunetul cuceririi Babilonului, pământul se cutremură; și un strigăt se aude printre popoare.»” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202046 De strigătul luării Babilónului se cutremură pământul și un strigăt se aude printre neamuri. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu46 De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri.” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193146 Se zguduie pământul de vuietul luării Babilonului și strigătul lor s‐a auzit între neamuri. Gade chapit la |
De vuietul ce s-a făcut Atuncea când el a căzut, Popoare s-au cutremurat, Pentru că Eu l-am aruncat În locuința morților, Fiind asemenea celor Care în groapă se pogoară. În felu-acesta, bunăoară – Chiar în adâncuri de pământ – Copacii cari în Eden sânt S-au mângâiat – cei mai frumoși, Mai buni și cei mai rămuroși Cari în Liban erau aflați Și cari de ape sunt udați.
Popoarele vor auzi Și multe se vor îngrozi, Iar părul împăraților, Măciucă-n capetele lor, O să se facă, de îndat’, Când despre tine-or fi aflat Și când, de-asemeni, vor vedea Cum Îmi învârt sabia Mea. Înspăimântați, de viața lor, Cu toți vor tremura, de zor, Atunci când voi găsi cu cale, S-aduc ziua căderii tale.”
Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!
De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”