Ieremia 50:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ „Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ „Pentru că v-ați bucurat și v-ați veselit când ați jefuit moștenirea Mea, pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune și ați nechezat ca armăsarii,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Pentru că v-ați bucurat și v-ați veselit când ați jefuit moștenirea Mea, pentru că ați sărit ca o vițea care calcă grâul și ați nechezat ca armăsarii,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ V-ați bucurat și v-ați veselit, voi, jefuitori ai moștenirii mele, ați săltat ca junca ce calcă, ați nechezat ca armăsarii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ „Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit când Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Căci v‐ați bucurat, căci v‐ați veselit, prădători ai moștenirii mele; căci ați zburdat ca junca în iarbă și ați nechezat ca cei puternici.

Ieremia 50:11 Referans Kwoze

Isaia 47:6

Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.

Zaharia 14:12

Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.

Obadia 1:12

Atunci când peste frate’ tău, Venit-a ceasu-acela rău În cari necazul l-a lovit, Nu trebuia ca mulțumit Tu să privești! De-asemenea, Atuncea tu nu trebuia, De bucurie plin să fii, Când peste-ai lui Iuda copiii, Ziua pieirii a venit! Nu trebuia să fi vorbit Cu semeție-n ziua care Se dovedea de strâmtorare!

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Osea 10:11

E Efraim, ca o mânzată Care, la jug, e învățată, Căreia-i place-a treiera Grâul. Frumos, gâtu-i era, De-aceea, i l-am și cruțat. Dar Efraim va fi-njugat. Iuda-i pentru arat adus, Iar Iacov, la grăpat, e pus.

Plângerile 1:21

M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.

Ieremia 50:27

Prindeți toți taurii aflați În el și îi înjunghiați! E vai de ei, căci – negreșit – Vremea pedepsei a venit!

Ieremia 50:17

Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”

Ieremia 46:21

Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!

Ieremia 5:28

Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”

Ieremia 5:8

Ca niște caii bine hrăniți Au nechezat, nestăpâniți, După nevasta cea pe care Cel ce le e aproape-o are.”

Proverbe 17:5

Omul care-l batjocorește Pe cel sărac, Îl înjosește Pe-Acela care l-a zidit. Nu va scăpa nepedepsit Cel care află fericire Atunci când, în nenorocire, Se află cineva căzut.

Psalmi 22:12

Iată că m-au înconjurat Tauri furioși care-au plecat Din al Basanului ținut. Roată, în juru-mi, au făcut Și simt cum carnea-mi se-nfioară Văzându-i cum mă împresoară.

Deuteronom 32:15

S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.

Isaia 47:8

Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”

Ieremia 12:14

„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.

Ieremia 46:20

Egiptul e asemenea Juncii frumoase. Peste ea, Nimicitorul năvălește. Din miazănoapte, el sosește.

Езекиел 35:15

Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

Езекиел 36:5

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că focul cel aprins De gelozie M-a cuprins, Făcându-Mă ca să privesc Spre neamuri și ca să vorbesc În contra lor și-a-ntregului Popor din al Edomului Ținut, pentru că Mi-au luat Țara și-apoi s-au bucurat În inimi, căci au izbutit Să jefuiască ce-a rodit.

Habacuc 1:15

Cu undița, îi prinde el Și-i trage-n mreaja lui, astfel. De-aceea, el se veselește Și bucuria-l năpădește.