Ieremia 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ „Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ „De ce să te iert? Fiii tăi M-au părăsit și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu. Le-am împlinit toate nevoile, dar ei încă mai comit adulter și se îmbulzesc în casa prostituatei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ „De ce să te iert? Fiii tăi M-au abandonat și jură pe ce nu este Dumnezeu. Le-am satisfăcut toate nevoile; dar ei încă mai comit adulter și aglomerează casa prostituatei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Cum, pentru aceasta ar trebui să te iert? Fiii tăi m-au părăsit și jură pe ceea ce nu este dumnezeu; eu i-am săturat, iar ei au comis adulter și și-au făcut tăieturi la casa desfrânatei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ „Cum să te iert?”, zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit și jură pe dumnezei care n-au ființă. Și, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Cum să te iert? Copiii tăi m‐au părăsit și jură pe cei ce nu sunt dumnezei. I‐am îndestulat și au preacurvit și s‐au adunat în cete la casa curvei.

Ieremia 5:7 Referans Kwoze

Galateni 4:8

„Odinioară, nu-L știați Pe Dumnezeu și robi erați, La cei ce n-au fost dumnezei Și îi slujeați, astfel, pe ei.

Ieremia 2:11

Vreun neam, vreodată, s-a văzut Ca idolii ce i-a avut Să-i fi schimbat, măcar că ei N-au fost și nu sunt dumnezei? Poporul Meu, doar, și-a schimbat Slava și-n locu-i a luat Ceva ce-i nefolositor, Căci nu îi e de ajutor!

Iosua 23:7

Cu neamurile care sânt, Acuma, pe al vost’ pământ, Nicicând să nu v-amestecați. De-asemenea, să căutați Să nu rostiți nume pe care Vreun dumnezeu de-al lor îl are. Ăști dumnezei ce-n țară sânt, Nu-i folosiți în jurământ. Să nu-i slujiți, să nu-ncercați, În fața lor, să vă-nchinați.

Deuteronom 32:21

La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor.

Țefania 1:5

Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.

1 Corinteni 8:4

Acuma dar, despre mâncare, Din toate lucrurile care, La idoli, au ajuns jertfite, Vă voi da sfaturi, potrivite. Deci, fiți atenți, la ce vă zic: Un idol nu este nimic, Căci doar un singur Dumnezeu Există și va fi, mereu.

Ieremia 23:10

De preacurvii, țara e plină, Iar jurămintele-s pricină Pentru-a ei jale necurmată. Iată, câmpia e uscată.” Alergătura lor țintește Numai spre rău și se vădește Că vitejia arătată Spre făr’delegi e îndreptată!

Deuteronom 32:15

S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.

Iacov 4:4

Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

Ieremia 12:16

Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.

1 Corinteni 6:9

Nu știți căci cei ce se vădesc A fi nedrepți, nu moștenesc Împărăția cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are? De-aceea, zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați Voi singuri, în astă privință. Pentru că nu e cu putință Ca cineva, dintre cei cari Se dovedesc a fi curvari, Sau cineva dintre cei care Le-aduc, la idoli, închinare, Sau cei care sunt preacurvari, Ori sodomiți, sau acei cari Malahi se dovedesc să fie,

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Amos 8:14

Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”

Osea 13:6

Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Osea 11:8

Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.

Osea 7:4

Toți, preacurvari, s-au dovedit, Precum cuptorul încălzit De un brutar. Lemne, pe foc, El nu mai pune-apoi deloc, De când plămadă-a frământat Și până când s-a ridicat, Căci trebuință nu era Să mai ațâțe flacăra.

Osea 4:2

Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.

Езекиел 22:11

Cei cari în tine s-au aflat, La urâciune s-au dedat, Căci au luat soața pe care Cel ce le e aproape-o are. Iată-i acum că s-au spurcat Atunci când și-au amestecat – Nepăsători – sângele lor, Cu sângele nurorilor. Iată dar, că și-au necinstit Nurorile; ba au curvit Cu fetele ce se vădeau Că ale lor surori erau – Deci tocmai cu cele pe care Drept fiice, tatăl lor le are.

Ieremia 13:27

Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”

Ieremia 9:2

O, dacă eu aș fi putut Ca, în pustiu, să fi avut Un han, atunci mi-aș fi lăsat Poporul. M-aș fi depărtat De el, căci toți sunt preacurvari Și sunt mișei care de cari.”

Ieremia 3:19

În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.

Ieremia 2:31

O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?

Psalmi 50:18

Cu hoții, tu te însoțești; Cu preacurvarii te unești.

Levitic 20:10

Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Cu o femeie măritată Ca să curvească cineva – Deci cu nevasta altcuiva – Omul acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit. La fel, femeia dovedită Că a curvit, e pedepsită.

Evrei 13:4

Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.

2 Cronici 13:9

Dar oare, n-ați alungat voi, Preoții Domnului, apoi? N-ați alungat pe cei pe care, Aron, drept fii, în lume-i are? N-ați alungat voi, pe Leviți, Ca-n locul lor, preoți, să fiți, Așa după cum ați văzut Că alte neamuri au făcut? Oricine era omu-acel Care venea cu un vițel Precum și cu șapte berbeci, Era sfințit drept preot deci, Spre a-l sluji apoi, mereu, Pe cel cari nu e Dumnezeu.

Ieremia 7:9

Ce faceți voi? Curviți, furați, Știți să ucideți, strâmb jurați, Tămâie-aduceți Baalilor, Vă-nchinați dumnezeilor Pe care nu i-ați cunoscut!

Ieremia 16:11

„Atuncea, tu – poporului – În felu-acesta să îi spui: „Domnul a zis, când mi-a vorbit: „Părinții voști’ M-au părăsit. Au căutat alți dumnezei Care străini erau de ei. În fața lor s-au închinat Și le-au slujit neîncetat. M-au părăsit și n-au ținut Legea, așa cum le-am cerut!

Ieremia 16:20

Cum poate oare-un muritor Să-și facă idoli, dintre cei Care nu pot fi dumnezei?”

Plângerile 3:42

„Păcătuit-am, Doamne, noi, Căci îndărătnici ne-am vădit! De-aceea, Tu ne-ai pedepsit! Iertare, nu am căpătat!”

Iov 31:12

Un foc cari, pân’ la nimicire, Mistuie tot ce-am dobândit – Un foc care mi-a risipit Toată averea adunată! Acesta mi-ar fi fost răsplată, Dacă ce-am zis, înfăptuiam!

Ieremia 3:8

Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!