Ieremia 5:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca și un lup din deșert îi va distruge. Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor ca să-i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele, căci fărădelegile lor s-au înmulțit, iar necredincioșiile lor sunt numeroase.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Din această cauză, îi va ataca un leu din pădure și îi va distruge un lup care va veni din deșert. Leopardul îi va urmări în apropierea orașelor lor, ca să îi sfâșie pe toți cei care vor ieși din ele – pentru că nedreptățile lor sunt fără număr, iar faptele neascultării lor s-au înmulțit!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ De aceea, îi va lovi un leu din pădure și un lup din ținuturi nelocuite îi va prăda, leopardul pândește asupra cetăților lor: oricine iese de acolo va fi sfâșiat, pentru că au înmulțit nelegiuirile lor și răzvrătirile lor au devenit multe.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ De aceea îi omoară leul din pădure și-i nimicește lupul din pustie. Stă la pândă pardosul înaintea cetăților lor; toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiați, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulțit!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ De aceea leul din pădure îi va lovi, lupul serilor îi va pustii, pardosul le va pândi cetățile: oricine iese din ele va fi sfâșiat: căci fărădelegile lor s‐au înmulțit și abaterile lor s‐au mărit.

Ieremia 5:6 Referans Kwoze

Țefania 3:3

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.

Habacuc 1:8

Ai lui cai zboară peste fire, Mai iuți fiind decât se-arată Că leoparzii sunt vreodată. Ei sunt mai sprinteni – bunăoară – Decât sunt lupii cei de seară. Galop, vin călăreții lui Și-asemenea vulturului Care la înălțime zboară, Asupra prăzii se pogoară.

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Езекиел 22:27

În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.

Revelația 13:2

Fiara – un leopard părea. Labele care le avea, De urs a fi, mi s-au părut; Iar gura – cum am priceput – Părea asemeni leului. Balaurul, puterea lui Și al său scaun de domnie, A hotărât ca să îi fie Lăsate fiarei, de îndată. Fiarei, apoi, i-a mai fost dată O stăpânire foarte mare.

Osea 5:14

Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.

Daniel 7:6

După aceea, m-am uitat, Iar ceea ce am observat, Mi se păruse fioros, Căci aducea cu un pardos Care, pe spate, am văzut Că patru aripi a avut, Asemenea păsărilor Ce sunt ale cerurilor. Fiara aceasta se vădea Că patru capete avea. Și i s-a dat o stăpânire, Precum cerea a ei menire.

Daniel 7:4

Fiara dintâi, văzut-am eu Că seamănă mult, cu un leu. Fiara aceea se vădea, Aripi de vultur că avea. Eu am privit-o până când Smulse îi fuseră, pe rând, Aripile ce le-a avut. După aceea, am văzut Că în picioare s-a sculat Și pe pământ apoi a stat, Precum un om. Ea a primit O inimă ce s-a vădit A fi de om. Am mai văzut

Езекиел 23:19

De sora ei. Ea și-a-nmulțit Curviile, căci s-a gândit La vremile de la-nceput Când în Egipt ea a șezut, Când tânără se dovedea Și în acel ținut ședea.

Езекиел 16:25

La colț de uliți, am văzut Că înălțimi, iar, ți-ai făcut Iar frumusețea ta vestită, Ai vrut să fie necinstită. Picioarele ți-ai desfăcut, În fața celor ce-au trecut Pe lângă tine, ne-ncetat, Căci la curvie te-ai dedat.

Plângerile 1:5

Iată, ai lui asupritori Se-arată-a fi biruitori Și toți vrăjmașii lui, vădiți, Acum ajuns-au mulțumiți, Pentru că Domnul l-a smerit Fiindcă a păcătuit. Copiii i-au ajuns să-i fie, De-asupritori, duși în robie.

Ieremia 49:19

De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”

Ieremia 30:24

Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”

Ieremia 30:14

Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.

Ieremia 25:38

Locașul, El Și-a părăsit – Precum un pui de leu, ieșit Din vizuină – și-a plecat Să bată țara-n lung și-n lat. Nimicitorul o să vie, Iar sub aprins lui urgie, Va spulbera vremea de pace Și un pustiu, din țară, face.”

Ieremia 14:7

„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.

Ieremia 2:19

Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”

Ieremia 2:17

Nu ești tu singurul cel care Aceste lucruri ți-ai făcut, Atuncea când tu nu ai vrut Să Îl urmezi pe Domnul tău, Cel care te-a ferit de rău Și care vrut-a să te pună, Mereu, doar pe o cale bună?

Ieremia 2:15

„Iată că puii leului Strigă, mereu, în contra lui. Plini de furie, ei mugesc Și țara lui o pustiesc. Cetățile-i sunt părăsite, Căci arse-au fost și nimicite.

Isaia 59:12

Fărădelegile, pe care Le-am făptuit fără-ncetare, În a Ta față se găsesc. Păcatele mărturisesc Despre călcările de lege. La fel, a noastră făr’delege Este cu noi, necontenit, Și știm ce rele-am făptuit.

Psalmi 104:20

El face bezna ca să iasă Și-al nopții văl atunci se lasă, Iar fiarele pădurilor Se mișcă în adâncul lor.

Esdra 10:10

Preotul Ezra s-a sculat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că ați păcătuit, Atuncea când v-ați însoțit Cu fetele străinilor, Iar pe-al lui Israel popor, L-ați făcut și mai vinovat, Pentru că nu L-ați ascultat Pe-Acela care e, mereu, Al lui Israel Dumnezeu.

Esdra 9:6

Zicând: „O Doamne, sunt uimit De cele ce le-am auzit Și-acuma iată, mi-e rușine Să-mi ridic fața către Tine, Pentru că răul săvârșit, De-al meu popor, s-a înmulțit Și pân’ la cer au răzbătut Greșelile ce le-am făcut.

Numeri 32:14

Ca și părinții voștri-apoi, Văd eu, că vă purtați și voi. Ca niște păcătoși, voiți, Pe Dumnezeu, să Îl stârniți, Să Îi aprindeți, în ăst fel, Mânia, peste Israel.

Psalmi 80:13

Mistrețul, în păduri aflat, A mers în ea și a scurmat, Iar fiarele, de pe câmpie, Mănâncă – ne-ncetat – din vie.

Ieremia 8:5

Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”

Ieremia 30:15

De ce te plângi că ești rănit? De ce te plângi, necontenit, De-a ta durere ascuțită, De boala ta pricinuită? Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe care le-ai înfăptuit, Să pătimești a trebuit. Păcatele, ți le-am văzut Și ca să suferi te-am făcut!

2 Cronici 36:14

La fel făcură și cei cari Erau, peste popor, mai mari. De ei se-alăturară toți Cei care se vădeau preoți. Prin ceea ce au făptuit, Fărădelegi au săvârșit, Sporind păcatul, fiecare, Prin urâciunile pe care, Necontenit, ei le-au făcut, Precum la neamuri au văzut. Au pângărit Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are, Deși ea, Lui, i-a fost gătită, Fiind de Dumnezeu sfințită.

Iov 10:16

În făr’de legi. De-am ridicat Capul, cumva, mă urmărești Precum un leu și mă lovești Cu lucruri de mirat. Ai pus

Isaia 1:23

Mai marii tăi sunt răzvrătiți Și sunt cu hoții însoțiți. Doar mitei, ei îi sunt supuși Și doar de pofte sunt conduși. Orfanul n-are ce să cate La ei, căci nu îi fac dreptate. Nici pricinile văduvei Nu pot s-ajungă pân’ la ei.

Ieremia 2:31

O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?

Ieremia 8:7

Și cocostârcu-a arătat Că își cunoaște vremea lui, Privind la fața cerului. La fel este cu turtureaua, Cocorul și cu rânduneaua, Căci își păzesc, stăruitor – Mereu – vremea venirii lor. Numai poporul Domnului Nu vrea să știe Legea Lui!”