Ieremia 49:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ „Vă ridicați și-apoi porniți În iureș, ca să năvăliți Peste un neam ce-i liniștit, Căci locuiește fericit Și fără teamă” – Domnul spune – „Neam cari, zăvoare, nu își pune, Pentru că nici porți el nu are, Singur trăind, între hotare.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³¹ Ridicați-vă, porniți împotriva unei națiuni liniștite, care locuiește în siguranță“, zice Domnul. „Ea n-are nici porți, nici zăvoare și locuiește în singurătate.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Iahve zice: «Ridicați-vă și înaintați împotriva acelui popor liniștit care locuiește fără grijă. El nu are nici porți, nici zăvoare; și locuiește în singurătate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Ridicați-vă și urcați împotriva unui neam liniștit care locuiește în siguranță – oracolul Domnului –, care nu are porți, nici zăvoare și locuiește singur!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ Sculați-vă, suiți-vă împotriva unui neam liniștit, care locuiește fără teamă”, zice Domnul; „n-are nici porți, nici zăvoare și locuiește singur.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³¹ Sculați‐vă, suiți‐vă împotriva neamului liniștit, care locuiește la adăpost, zice Domnul, care n‐are nici porți, nici zăvoare; ei locuiesc singuri.

Ieremia 49:31 Referans Kwoze

Езекиел 38:11

Vei zice: „Am să mă pornesc, Pentru că vreau să cuceresc Țara aceasta ce se-arată Deschisă. Năvălesc de-ndată, Peste cei care-o locuiesc Și cari în liniște trăiesc În locuințe nepăzite De porți sau ziduri întărite!

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

Isaia 47:8

Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”

Deuteronom 33:28

Teamă, în locuință, n-are A lui Israel adunare. Izvorul care a ieșit Din Iacov, e la loc ferit – Deoparte – într-o țară plină De grâu, de must și de lumină, Iar cerul, de deasupra lui, Rouă-i va da, pământului.

Numeri 23:9

Îl văd, din vârful stâncilor, Din culmile dealurilor; Acest popor cari se zărește, Foarte departe locuiește. Aflați dar, că ale lui ramuri, Nu sunt cuprinse între neamuri.

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”

Nahum 1:12

Domnul atunci a cuvântat: „Oricât de mulți vă vădiți voi Și-oricât de tari ați fi apoi, Toți secerați aveți să fiți Și-n acest fel o să periți. Ierusalime, câteodat’, Chiar dacă te-am mai întristat, Nu am să te mai întristez…

Езекиел 39:6

„Voi pune foc Magogului Și-asemenea poporului Cari locuiește, liniștit, Peste ostroave răspândit, Pentru ca astfel să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.

Езекиел 30:9

Iată că niște soli, apoi, Din partea Mea, trimite-voi. Ei, pe corăbii, vor urca, Pentru că solii vor pleca Spre țara Etiopiei, Să tulbure liniștea ei. În a Egiptului zi, are Să îi apuce-o spaimă mare; Căci lucrurile se-mplinesc, Așa precum vi le vestesc!”

Ieremia 48:11

Din tinerețea lui, a stat Moabul și s-a odihnit Pe drojdiile lui, ferit. Nu se temea, căci niciodat’, El, dintr-un vas, n-a fost turnat În altul, pentru că-n robie Nu a ajuns dus ca să fie. De-aceea, gustul și-a păstrat Și-al său miros nu s-a schimbat.”

Isaia 32:11

Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.

Isaia 32:9

„Femei, care vă arătați Fără de grijă, vă sculați De-ndată și în acest ceas, Seama luați la al meu glas! Fiice nepăsătoare-apoi, Luați aminte dar, și voi, Acuma, la al meu cuvânt!

Psalmi 123:4

Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.

Psalmi 73:12

Așa gândesc cei răi, mereu, Sporindu-și a lor bogăție.

Isaia 42:11

Pustia și, de-asemenea, Cetățile ce sunt în ea Să își înalțe glasul, iar! Satele-n care stă Chedar Să își înalțe al lor glas! Aceia care au rămas Locuitori ai stâncilor, Să își înalțe glasul lor, Săltând de mare veselie! Să chiuie, de bucurie, Crestele munților, mereu!