28 Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Chedarului Și-a-mpărățiilor pe care Țara Hațorului le are, De Nebucadențar luate, În urma luptelor purtate De către cel ce se vădea Că-n Babilon împărățea. Domnul a zis: „Vă ridicați! Către Chedar vă îndreptați Și nimiciți fiii pe care Țara din Răsărit îi are!
28 Cu privire la Chedar și la regatele Hațorului, pe care le-a cucerit Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa vorbește Domnul: „Ridicați-vă, porniți împotriva Chedarului și distrugeți-i pe fiii Estului.
28 Despre Chedar și despre regatele Hațorului pe care Nabucodonosor – regele Babilonului – le-a cucerit: „Iahve spune: «Ridicați-vă, înaintați împotriva Chedarului și distrugeți poporul din Est.
28 Către Chedár și către regatele din Hațór, cele pe care le-a lovit Nabucodonosór, regele din Babilón, așa vorbește Domnul: „Ridicați-vă și urcați împotriva [cetății] Chedár și nimiciți-i pe fiii din răsărit”.
28 Asupra Chedarului și împărățiilor Hațorului, pe care le-a bătut Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa vorbește Domnul: „Sculați-vă, suiți-vă împotriva Chedarului și nimiciți pe fiii Răsăritului!
28 Despre Chedar și despre împărățiile Hațorului pe care le‐a bătut Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa zice Domnul: Sculați‐vă și suiți‐vă la Chedar și jefuiți pe copiii răsăritului!
Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.
O veste, eu am auzit, Cari de la Domnul a venit, Iar printre neamuri a trimis Un sol care astfel a zis: „Vă strângeți și vă pregătiți, Ca împotrivă-i să porniți! Hai, ridicați-vă și-apoi, Vă pregătiți pentru război!”
Pân’ la Chitim, vă repeziți Ca în ostroave să priviți! Trimiteți la Chedar apoi Și bine uitați-vă voi, Ca să aflați dacă, cumva, S-a întâmplat așa ceva:
Pustia și, de-asemenea, Cetățile ce sunt în ea Să își înalțe glasul, iar! Satele-n care stă Chedar Să își înalțe al lor glas! Aceia care au rămas Locuitori ai stâncilor, Să își înalțe glasul lor, Săltând de mare veselie! Să chiuie, de bucurie, Crestele munților, mereu!
Această prorocie, iată, E spre Arabia-ndreptată. Cei care din Dedan plecară Își vor petrece noaptea-afară, În tufele Arabiei, Căci negustori în cete-s ei.
Sunt neagră, însă negreșit, Frumoasă sunt – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Asemeni corturilor lui Cari sunt ale Chedarului, Ca și covoarele pe care Măritul Solomon le are.
Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat.
Găsi că este potrivit, Ca fiii ce i-au zămislit Toate-ale sale țiitoare, Să capete câte-un dar mare. Cum a gândit, a și făcut. Apoi, el grijă a avut, Ca de Isac, să-i depărteze. Și puse astfel, să se-așeze – ‘Nainte de a fi murit – În țara de la răsărit.