Ieremia 46:21 - Biblia în versuri 201421 Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire! Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească21 Mercenarii din rândurile lui sunt ca niște viței îngrășați în grajd, dar și ei se întorc și fug, pentru că nu pot ține piept. Căci ziua nenorocirii vine peste ei, vine vremea pedepsei lor. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201821 Mercenarii din rândurile lui sunt ca niște viței îngrășați în grajd; dar și ei se întorc și fug, pentru că nu pot rezista. Acest lucru se va întâmpla pentru că ziua dezastrului vine împotriva lor. Aceea este ziua când vor fi pedepsiți! Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202021 Cei tocmiți ai săi sunt în mijlocul lui ca vițeii îngrășați. Dar și ei se vor întoarce și vor fugi împreună, nu vor putea să stea în picioare, pentru că o zi a dezastrului vine peste ei la timpul pedepsirii lor. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu21 Simbriașii lui, de asemenea, sunt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193121 Și simbriașii lui în mijlocul lui sunt ca vițeii îngrășați. Căci și ei s‐au întors îndărăt, au fugit cu toții, n‐au stat. Căci a venit peste ei ziua nenorocirii lor, vremea cercetării lor. Gade chapit la |
Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.”
Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.
Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie, De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit, Iar pedestrimea adunată, Din Siria a fost luată. Erau la douăzeci de mii Dintre ai Siriei copii. Unii, din Bet-Rehob, veneau; Alții, din Țoba, se trăgeau; De la cel care-nscăunat A fost, în Maca, împărat, O mie de oșteni chemară, Iar doisprezece mii luară Dintre aceia care sânt Aflați pe-al Tobului pământ.
De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a cuvântat: „Pe cel care e împărat – Pe cel care e Faraon Și este, în Egipt, pe tron – Iată că am o supărare. Pentru necazul Meu cel mare, Am să-i frâng brațele. Astfel, Îi rup și brațul frânt și cel Care-i rămase bun și tare, Încât nu va mai fi în stare Să mânuiască sabia, Căci ea, din mâini, îi va cădea.