Ieremia 46:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Știută e a ta rușine, De către neamurile care Se află-n lumea asta mare, Căci strigătele tale sânt, Azi, auzite pe pământ. Ai tăi războinici se lovesc Unii de alții, bâjbâiesc Cu poticneli și-n urmă, iată, Se prăbușesc toți, dintr-odată.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Națiunile vor auzi de rușinea ta; strigătele tale vor umple pământul. Un viteaz se va împiedica de un altul și vor cădea amândoi“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Popoarele vor auzi de rușinea ta; și strigătele tale vor umple pământul. Un luptător se va împiedica de un altul și vor cădea amândoi!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Neamurile au auzit de dezonoarea ta, iar pământul este plin de strigătul tău, căci viteazul se poticnește de viteaz, amândoi cad împreună”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Neamurile aud rușinea ta și este plin pământul de strigătele tale, căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toții laolaltă.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Neamurile au auzit de rușinea ta și strigătul tău a umplut pământul. Căci omul viteaz s‐a poticnit de cel viteaz, amândoi au căzut împreună.

Ieremia 46:12 Referans Kwoze

Ieremia 46:6

Fugind, cel iute o să vrea Să scape, dar nu va putea! Cel ce-i viteaz, va fi la fel, Căci nu poate scăpa nici el! La miazănoapte – loc aflat Chiar lângă râul Eufrat – Se clatină și cad, de-ndată.

Ieremia 14:2

„Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”

Isaia 19:2

„Pe Egipteni am să-i adun, Îi înarmez și-apoi îi pun Ca să se bată între ei. În acel timp, oameni-acei Se vor lupta frate cu frate, Și-apoi cetate cu cetate. Prietenul o să se bată Cu-al său prieten de îndată, Pentru că o împărăție, În contra altei o să fie.

Țefania 1:10

„În ziua ‘ceea”– Domnul zice – „Mare prăpăd are să pice Pe culmile dealurilor. Atunci, la poarta peștilor, Au să se-audă țipete De jale doar, și urlete În mahalalele aflate În altă parte din cetate.

Ieremia 51:54

Din Babilon, un strigăt mare Iese-ndreptându-se spre zare, Și un prăpăd îngrozitor Este-n țara Haldeilor.

Ieremia 49:21

De vuietul ce l-a iscat Căderea lor, s-a clătinat Pământul, iar strigătul lor, Atât e de răsunător, Încât ajuns-a – negreșit – La Marea Roșie-auzit…

Ieremia 48:34

De la Hesbon se-aud apoi, Strigăte mari, pe orice cale, Răsunând pân’ în Eleale. Ale lor glasuri se-aud dar, Pân’ la Iahaț. De la Țoar, Până-n Horonaim pătrund, Și alte glasuri le răspund De la Eglat-Șelișia, Căci apele ce le avea Nimrimu-n vremile trecute, Într-un pustiu, sunt prefăcute.”

Isaia 10:4

Unii vor fi îngenuncheați, Prinși de război fiind luați, Și foarte mulți din ăst popor Vor fi în rândul morților. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.

1 Samuel 5:12

Oamenii care nu mureau, Loviți cu bube se trezeau, Iar bubele li s-au făcut, În mare număr, pe șezut. Toată cetatea suferea Din astă pricină. Din ea, Țipete mari se auzeau Care, până la cer, suiau.

Isaia 24:11

Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare

Ieremia 2:36

De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!

Ieremia 47:2

„Așa vorbește Domnul: „Iată, Din miazănoapte se arată Cum se ridică ape mari. Asemeni sunt râului cari Iese din matcă și se-ntinde Asupra țării și cuprinde Cetatea, înecând pe cei Ce sunt locuitori ai ei. Țipă cu toții, disperați, Și se bocesc, înspăimântați

Ieremia 50:46

De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”

Nahum 2:5

Cel care este împărat, Peste Ninive așezat, Își cheamă oamenii pe care, În oastea lui, viteji îi are. Dar iată-i că se poticnesc. Spre ziduri fug și se grăbesc Să își ia locul fiecare, Gătindu-se de apărare…