Ieremia 44:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Credeți că Domnul, mai apoi, Nu Și-a adus aminte, oare, De toate jertfele pe care – Precum ați spus – le-ați dăruit? Credeți că nu Și-a amintit Și de tămâia cea pe care Ați ars-o, fără încetare, Pe ulițele ce le știm Că fost-au în Ierusalim, Sau în cetățile aflate În toată țara răsfirate? Nu Și-a adus aminte, oare, De jertfele cele pe care Le-au dat ai voștri împărați, Sau cei care erau aflați Drept căpetenii în popor, Precum și toți supușii lor?

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²¹ ‒ Oare nu Și-a adus aminte Domnul și nu S-a gândit la tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât și strămoșii, regii și conducătorii voștri, împreună cu întreg poporul?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ „Oare nu Și-a amintit Iahve și nu S-a gândit El la tămâia pe care ați ars-o în orașele teritoriului numit Iuda și pe străzile Ierusalimului – atât voi, cât și strămoșii, regii și conducătorii voștri împreună cu întreg poporul?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ „Oare nu de tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iúda și pe străzile Ierusalímului voi, părinții voștri, regii voștri, căpeteniile voastre și poporul țării și-a amintit Domnul și s-a urcat la inima lui?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ „Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară?

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Oare nu de tămâia pe care ați ars‐o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și mai marii voștri și poporul țării, și‐a adus aminte Domnul și i s‐a suit la inimă?

Ieremia 44:21 Referans Kwoze

Ieremia 44:17

Doar ce am spus, să împlinim! De-aceea o să-i dăruim Tămâie și o s-o cinstim Pe-mpărăteasa cea pe care Înaltul cerului o are. Jertfe de băutură, noi O să-i aducem mai apoi, Așa precum i-au dăruit Ai noști’ părinți, când au trăit, Cu cei ce fost-au așezați Peste popor ca împărați, Precum și cu aceia cari În Iuda s-au vădit mai mari. Vom face precum e știut Că peste tot s-a mai făcut, În Iuda și-n Ierusalim. Vom face așa precum știm, Pentru că astfel când făceam, Parte de pâine noi aveam. Eram cu toții fericiți, Căci de necaz n-am fost loviți!

Ieremia 44:9

Nu cumva, ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Părinții voștri le-au făcut, Sau cei pe care i-a avut Țara lui Iuda, împărați, Cu toți ai lor apropiați, Cu fiii și soațele lor Și cu întregul lor popor? Nu cumva ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Chiar voi, cu toții, le-ați făcut Cu soațele ce le-ați avut, Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are?

Ieremia 14:10

Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”

Ieremia 11:13

Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

Isaia 64:9

Deci, nu Te mânia prea tare Și nu-Ți aduce, ne-ncetat, Aminte, de al nost’ păcat! Privește Doamne-ndurător, Căci noi suntem al Tău popor.

Psalmi 79:8

Doamne, să nu-Ți mai amintești Păcatele ce-s strămoșești, Ci adă, pe a noastră cale, Lumina îndurării Tale! Iată, suntem nenorociți!

Amos 8:7

Domnul, atuncea, a jurat Pe slava care s-a aflat În Iacov și a zis, de-ndată: „Nu voi uita Eu, niciodată, Nimic din ceea ce-am văzut, Din faptele ce le-au făcut!

Osea 7:2

Ei, nici o clipă, nu gândesc, Precum că Eu Îmi amintesc De răutatea lor cea mare, Iar faptele cele cu care Se înconjoară, negreșit, Toate ‘nainte-Mi s-au suit!

Revelația 18:5

Păcatele făcute, iată, Ajuns-au de s-au înmulțit Și pân’ la ceruri s-au suit, Iar Dumnezeul Cel de Sus Aminte-acuma Și-a adus, De-a ei nelegiuire mare.

Revelația 16:19

În trei părți, fost-a împărțită Cetatea care-i socotită A fi cetatea cea mai mare. După această întâmplare, Cetățile, de pe pământ, În care, Neamurile sânt Stăpâne, s-au și prăbușit, Iar Dumnezeu Și-a amintit, De Babilonu-acela mare, Să-i dea și lui, potirul care Avea în el, vinul furiei Lui Dumnezeu, și al mâniei.

Езекиел 16:24

„Case anume, ți-ai zidit, Care erau pentru curvit, Iar în piețe, ai cătat Doar înălțimi, de-ai ridicat.

1 Regi 17:18

Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”

1 Samuel 15:3

Te pregătește dar, de drum! Du-te la Amalec acum, Să-l nimicești de peste fire! Să nu faci vreo deosebire, Ci să ucizi femei, bărbați, Copii și prunci – tot ce aflați! Să nu cruțați măgari sau boi, Cămile sau turme de oi.”

Deuteronom 32:19

Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat

Deuteronom 32:34

Lucrul acesta nu e oare, Ascuns, la Mine? Nu-i dosit? Nu-i oare el, pecetluit, Printre comorile pe care Al vostru Dumnezeu le are?

Ieremia 32:32

Așa voi face, negreșit, Pentru tot răul săvârșit De ai lui Israel copii, Dar și de ai lui Iuda fii, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți, Cu cei ce-n Iuda locuiesc Sau în Ierusalim trăiesc. Aceștia toți, neîncetat, Pe Mine, doar M-au mâniat.

Ieremia 44:20

Atunci, întregului popor, Bărbaților, femeilor Și tuturor care i-au dat Răspunsu-acesta, de îndat’ Le zise Ieremia: „Voi