Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 44:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată cuvântul cel de sus, Ce-a fost prin Ieremia spus, Pentru-al Iudeilor popor, Din țara Egiptenilor. Acel popor s-a așezat Într-un ținut „Migdol” chemat; Și la Tahpanes a venit; La Nof, el a mai locuit Și-n țara care se vădea Precum că „Patros” se numea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului: la Migdol, la Tapanhes, la Nof și în țara Patros:

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Urmează mesajul spus lui Ieremia referitor la toți iudeii care locuiau pe teritoriul Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof și în zona numită Patros:

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cuvântul care a fost către Ieremía cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la Migdól, la Tahpanhés, la Nof și în ținutul Patrós:

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof și în țara Patros:

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cuvântul care a fost către leremia despre toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la Migdol și la Tahpanes și la Nof și în țara Patros, zicând:

Gade chapit la Kopi




Ieremia 44:1
19 Referans Kwoze  

„Veste, Egiptului să-i dați! Către Migdol să mai strigați! În Nof, apoi, să mai vestiți Și în Tahpanes să vorbiți! Ziceți așa: „Te pregătește, Pentru că sabia pândește Și vine! Ascuțișul său Înghite vieți, în jurul tău!


În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


„Du-te și spune, negreșit, Copiilor lui Israel, Să meargă spre locul acel, Numit Pi-Hahirot. Deci voi Vă veți întoarce înapoi Și o să faceți un ocol, Căci locul e între Migdol Și mare, iar în fața lui, E Bal-Țefon. Poporului, Să-i spui cum că o să porniți Și-acolo o să poposiți.


Cei ce-n Țoan au stăpânit, Cu toții au înnebunit, Iar cei din Nof – fără-ndoială – În tot ceea ce spun, se-nșală. De-asemenea, aceia cari Sunt peste seminții mai mari – Condușii fiind de a lor fire – Duc tot Egiptu-n rătăcire.


Când al Egiptului jug greu O să-l sfărâme brațul Meu, Peste Tahpanes, ziua mare O să se-ntunece în zare. Tahpanesul – și-a lui mândrie Născută din a lui tărie – De-un nor vor fi acoperite, Iar ale lui cetăți, robite.


Voi pune foc Egiptului Și spaimă-n sânul Sinului. În No, voi face-o crăpătură Și-l voi deschide prin spărtură; Iar Noful fi-va cucerit, Căci peste el va fi venit – Chiar ziua, în amiaza mare – Vrăjmașul său, cel crunt și tare.


Patrosul am să-l pustiesc. Voi pune foc Țoanului Și judec țara Noului.


Îi voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război. Am să îi dau poporului, Țara care a fost a lui. În țara Patros îl așez Și-o-mpărăție-ntemeiez Acolo. Astă-mpărăție, Slabă, se va vădi să fie.


Calabalâcul să îți fie Gata făcut, pentru robie, Tu, fiică a Egiptului! Întreg ținutul Nofului Are să fie pustiit Și de locuitori lipsit.


Chiar și cei ce-s în Nof aflați Sau în Tahpanes așezați Vor năvăli asupra lui Și în creștetul capului Au să-l lovească. Însă oare,


Ascultă și ia seama bine: Mare necaz am Eu pe tine Și pe-ale tale râuri. Eu, Pentru acest necaz al Meu – În vremile ce au să vie – Prefac Egiptul în pustie, De la Migdol chiar începând, Pân’ la Siena ajungând Și până la hotarul care Cu Etiopia îl are.


Și-n urmă, fost-au încă doi: Întâiul era Patrusimi, Urmat de către Casluhimi – Din Casluhimi, negreșit, Că Filistenii au ieșit – Iar Caftorimi a-ncheiat Șirul pe care l-au format.


Dar ca smochinele acele Ce nu se pot mânca de rele Ce se vădesc, va fi cel care, Drept Zedechia, nume are Și este-n Iuda împărat. La fel se va fi întâmplat Cu căpeteniile lui, Cu a Ierusalimului Popor, care, o rămășiță, Va fi, din a lui Iuda viță, Trăind aici, în țara lui, Precum și-n a Egiptului.


Stâlpii Egiptului, aflați Lângă Bet-Șemeș, sunt surpați. Arse sunt casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei.”


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pe idoli am să-i nimicesc Și-apoi din Nof am să stârpesc Toate-ale lui chipuri cioplite Care deșarte sunt vădite. Iată că nu o să mai fie Vreun voievod care să vie Din al Egiptului ținut. Egiptu-ntreg va fi umplut De groaza ce o răspândesc.


Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.


Bărbații toți care știau Că soațele lor aduceau Tămâie altor dumnezei, Alături de alte femei Care acolo s-au aflat Și tot poporul așezat La Patros – care se vădea Că de Egipt aparținea – Îi ziseră lui Ieremia:


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite