3 Numai Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – Te-ațâță astfel, încât vrei Să ne dai pradă la Haldei, Să piară unii dintre noi Și robi s-ajungă alți-apoi, La cel care e împărat, În Babilon înscăunat!”
3 ci Baruc – fiul lui Neria – te provoacă împotriva noastră, ca să ne faci să ajungem la discreția caldeenilor. Ei ne vor omorî sau ne vor duce în captivitate în Babilon.”
În ăst fel, fost-au adunați Copiii toți, femei, bărbați, Cu fiicele-mpăratului Și oamenii poporului Care în țară s-au aflat, Așa precum i-a așezat Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe vremea lui Ghedalia, Cari pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. A fost luat Și Ieremia – de îndat’ – Și cu Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are.
Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”
În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.
La Casa Domnului erau Cu toții strânși, când a venit Baruc acolo și-a citit Cuvintele lui Ieremia. El se suise în chilia Aflată-n curtea cea pe care, Sus, Casa Domnului o are, Lângă intrarea străjuită De noua poartă construită. Chilia ‘ceea se vădea A fi a lui Ghemaria, A logofătului cel care, Părinte, pe Șafan, îl are.
Atunci Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – De Ieremia-a fost chemat Și-apoi poruncă i s-a dat Să scrie ceea ce-i va spune Și într-o carte să adune Cuvântul cel venit de sus.
Am așezat acel zapis – Care a fost de cumpărare – În mâna lui Baruc, cel care Era fiul lui Neriia, Precum și al lui Mahseia, În fața lui Hanameel Și-a celor cari erau cu el, Martori fiindu-i, negreșit, Căci ei zapisu-au iscălit. De față, încă, mai erau Iudeii care se aflau În număr mare-atunci și ei, Acolo-n curtea temniței.
Pentru că-n acest fel au vrut, Departe, a se ține ei, De neamurile de Haldei, Temându-se de ce urmare Putea avea fapta pe care O săvârșise Ismael – Al lui Netania – când el Ucise pe Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Care pus fost-a dregător, Peste-al Iudeilor popor, Tocmai de către cel aflat În Babilon, ca împărat.