Ieremia 42:10 - Biblia în versuri 201410 „În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut! Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească10 „Dacă veți rămâne în țara aceasta, Eu vă voi zidi și nu vă voi dărâma, vă voi planta și nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201810 «Dacă veți rămâne în această țară, Eu vă voi construi și nu vă voi dărâma; vă voi planta și nu vă voi smulge – pentru că regret răul pe care vi l-am făcut. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 «Dacă veți locui în țara aceasta, vă voi reclădi și nu vă voi dărâma, vă voi planta și nu vă voi smulge, pentru că regret răul pe care am vrut să vi-l fac. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 ‘Dacă veți rămâne în țara aceasta, vă voi face să propășiți în ea, și nu vă voi nimici; vă voi sădi, și nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut! Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193110 Dacă veți locui încă în țara aceasta, vă voi zidi și nu vă voi surpa și vă voi sădi și nu vă voi smulge; căci mă căiesc de răul pe care vi l‐am făcut. Gade chapit la |
Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,
Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.
Oare atuncea, Ezechia – Care avea-n Iuda domnia – Cu tot poporul la un loc, L-au omorât pe-acel proroc? Nu vă e, oare, cunoscut Că Ezechia s-a temut De Domnul? Nu a-ngenunchiat În fața Lui și s-a rugat? Domnul, atunci, nu S-a căit De răul pe cari l-a rostit În contra lor? La fel și noi Să ne împovărăm apoi, Sufletul nost’, cu bună știre, Făcând astă nelegiuire?”
Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare, Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Aravna, s-a numit.