Ieremia 41:2 - Biblia în versuri 20142 Cu oamenii ce îi avea, Feciorul lui Netania, Când de la masă s-au sculat, Cu sabia s-a aruncat Asupra lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. În acest fel, Ucis a fost, de Ismael, Cel ce-a fost pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor, De către marele-mpărat La Babilon înscăunat. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească2 Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat împreună cu cei zece oameni care erau cu el și l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. Astfel, el l-a omorât pe cel pe care împăratul Babilonului l-a desemnat conducător peste țară. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20182 Ismael – fiul lui Netania – a acționat împreună cu cei zece oameni care îl însoțeau; și l-au lovit cu sabia pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. Astfel, ei l-au omorât pe cel care fusese desemnat de regele Babilonului să conducă țara. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Apoi Ismaél, fiul lui Netanía, s-a ridicat cu cei zece oameni care erau cu el și l-au lovit cu sabia pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Șafán, și l-au omorât pe cel pe care îl pusese regele Babilónului supraveghetor în țară. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Atunci, Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoțit și au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, și au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste țară. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19312 Atunci Ismael, fiul lui Netania, și cei zece bărbați care erau cu el, s‐au sculat și au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan și au omorât pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului peste țară. Gade chapit la |
Dar pentru că el a zărit Că Ieremia-a zăbovit În a-i răspunde, zise-apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, Și du-te la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui. Ghedalia e așezat, De cel cari este împărat În Babilon, drept cel mai mare Peste cetățile pe care Țara lui Iuda le avea. Rămâi cu el, și vei putea, Cu-al tău popor să viețuiești! Sau du-te încotro voiești!” În urmă, căpitanul care Fusese peste străji mai mare, I-a dat merinde și-a avut Grijă, daruri, să-i fi făcut. După aceea, l-a-nvoit Să plece unde a dorit.
Vestea s-a răspândit, pe dată, Și s-a aflat în țara toată Că pus fusese, dregător, Ghedalia, peste popor, De către cel ce-i așezat În Babilon, ca împărat. La el s-au dus, atunci, cei cari Peste oștiri erau mai mari Și încă-n câmpuri mai ședeau Cu oștile ce le aveau. Știau că lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – I-au fost, atunci, încredințați Atât femei, prunci și bărbați, Cât și săracii ce scăpară Și n-au fost strămutați din țară.
Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.
În acel timp, Ghedalia, La Mițpa, tabăra-și avea. În mare grabă, pân’ la el S-au dus, atuncea, Ismael – Acela care îl avea, Drept tată, pe Netania – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are. Fiul lui Tanhumet, numit Seraia, i-a mai însoțit. I-au mai avut însoțitori Și pe ai lui Efai feciori. Oameni-aceștia se vădeau Că din Netofa se trăgeau. Mai merse la Ghedalia, Atuncea, și Iazania, Fiul lui Macatit. Cu ei, S-au dus și oamenii acei Ce se aflau în slujba lor.