Ieremia 4:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Mă uit către pământ și iată, Pustiu și gol el se arată. Privesc spre ceruri îngrozit: A lor lumină a pierit!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²³ Mă uit la pământ și iată că este pustiu și gol. Mă uit la ceruri și iată că lumina lor nu mai este.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ „Mă uit la pământ și observ că este fără formă și gol. Mă uit la cer; și văd că lumina lui a dispărut.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Am privit spre pământ și, iată, era neorânduit și gol, spre ceruri, și nu era lumina lor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ M‐am uitat la pământ și iată era pustiu și gol, și la ceruri, și n‐aveau lumină!

Ieremia 4:23 Referans Kwoze

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Geneza 1:2

Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei văl stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie.

Amos 8:9

„În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.

Ioel 2:10

Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.

Isaia 5:30

În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.

Matei 24:35

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Ieremia 9:10

„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.

Ieremia 2:12

De-așa ceva, mirați-vă Ceruri și-nfiorați-vă De groază” – zice Dumnezeu.

Plângerile 3:2

M-a dus, în beznă să mă țină, Să nu am parte de lumină.

Zaharia 14:6

Dar acea zi când o să vină, În lume nu va fi lumină, Iar stelele strălucitoare Se vor ascunde-ngraba mare.