Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 39:9 - Biblia în versuri 2014

9 Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate în Babilon poporul care mai rămăsese în cetate, împreună cu toți cei care i se predaseră și cu toată rămășița poporului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a luat poporul care mai rămăsese în oraș și l-a dus în captivitate în Babilon. Împreună cu ei a mai dus pe toți cei care i se predaseră împreună cu toți ceilalți care mai rămăseseră din popor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Pe celălalt popor care a rămas în cetate și pe ceilalți care s-au dus la el și pe celălalt popor care a rămas, Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, i-a deportat în Babilón.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui și pe rămășița poporului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Dar rămășița poporului care rămăsese în cetate și pe cei ce trecuseră la el, rămășița poporului care rămăsese, Nebuzaradan, capul gărzii, a dus‐o prinsă în Babilon.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 39:9
20 Referans Kwoze  

Iată cuvântul cel de sus, Care de Domnul a fost spus Lui Ieremia-n vremea care, Nebuzardan – capul cel mare Al străjii – l-a eliberat Din Rama, unde-a fost legat Cu lanțuri spre-a fi dus apoi – Cu toți ceilalți prinși de război Din Iuda – robi la cel aflat În Babilon, drept împărat.


Madianiții l-au vândut Pe Iosif. El a încăput Pe mâinile lui Potifar. Egiptul i-a fost țară, iar Stăpân, un mare dregător Și căpitan al străjilor Lui Faraon, iar casa lui, A fost casa stăpânului.


Când a sfârșit aceste toate, Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe toți, spre Ribla, i-a-ndreptat Și-acolo i-a înfățișat La împăratul cel pe care În frunte Babilonu-l are;


„Căci Domnu-a zis: „Iată, voiesc, Pe cei ce-n țară locuiesc, Departe să-i arunc. Apoi, Îndeaproape strânge-i-voi, Să sufere și să simțească.”


Când a sfârșit aceste toate, Nebuzardan – acela care, Peste străjeri, era mai mare – Pe toți, spre Ribla, i-a-ndreptat Și-acolo i-a înfățișat La împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are;


Nebuzardan, prinși de război, Luat-a sufletele toate, Cari mai rămaseră-n cetate. În acest fel, i-a înrobit Și pe toți cei care-au fugit La împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are, Dar și pe cei ce i-a aflat Atunci, acolo. A lăsat


De-aceea, Eu vă voi muta Din astă țară și veți sta În altă țară, neștiută, Care vă e necunoscută, Pe care nu o cunoșteau Ai voști’ părinți, pe când trăiau. Veți sluji altor dumnezei Și vă veți închina la ei, Pentru că nu veți mai avea Parte, de îndurarea mea!”


Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.


„Ai tăi feciori, vor fi luați Și fameni fi-vor așezați, Drept slugi ale-mpăratului Din țara Babilonului.”


Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Dar ca smochinele acele Ce nu se pot mânca de rele Ce se vădesc, va fi cel care, Drept Zedechia, nume are Și este-n Iuda împărat. La fel se va fi întâmplat Cu căpeteniile lui, Cu a Ierusalimului Popor, care, o rămășiță, Va fi, din a lui Iuda viță, Trăind aici, în țara lui, Precum și-n a Egiptului.


Când auzit-a Zedechia, Cuvintele lui Ieremia, A zis: „Mi-e teamă de Iudei, Căci mulți trecut-au la Haldei. Mă tem să nu ajung, vreodat’, În mâna lor ca să fiu dat De oștile Haldeilor, Batjocură să le fiu lor.”


Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost cu toți, de-ndat’.


Vestea s-a răspândit, pe dată, Și s-a aflat în țara toată Că pus fusese, dregător, Ghedalia, peste popor, De către cel ce-i așezat În Babilon, ca împărat. La el s-au dus, atunci, cei cari Peste oștiri erau mai mari Și încă-n câmpuri mai ședeau Cu oștile ce le aveau. Știau că lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – I-au fost, atunci, încredințați Atât femei, prunci și bărbați, Cât și săracii ce scăpară Și n-au fost strămutați din țară.


Dar Daniel a glăsuit, Cu minte și cu judecată, Când căpetenia-nsărcinată Cu prinderea-nțelepților Și-apoi cu omorârea lor, În a lui față a venit, Ca să îl piardă, negreșit. Acel care a căpătat Porunca de la împărat Să îi omoare, se numea Drept Arioc și se vădea A fi mai marele pe care Ceata străjerilor îl are.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite