Ieremia 39:2 - Biblia în versuri 20142 Oștile lui, nenumărate, Intrară-n urmă, în cetate, În anu-al unsprezecelea, De când În Iuda se vădea Că a ajuns să ia domnia Cel ce se cheamă Zedechia. În an, tocmai se potrivise, A patra lună că venise. A noua zi a început Și-atunci Haldeii au putut Ca să pătrundă în cetate. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească2 iar în al unsprezecelea an al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, a pătruns în cetate. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20182 iar în al unsprezecelea an, în a noua zi din a patra lună, a reușit să treacă de zidurile orașului și să intre în el. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 În anul al unsprezecelea al lui Sedecía, în luna a patra, în [ziua] a noua a lunii, a fost străpunsă cetatea. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19312 În anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în luna a patra, la nouă ale lunii, s‐a spart cetatea. Gade chapit la |
Din anu-al doisprezecelea, A zecea lună începea, Căci n-apucase să apună, Încă, a cincea zi din lună, De când ajunse ca să fie Luat poporul în robie. Un om, atunci, mă căutase, Căci din Ierusalim scăpase. Omul acela a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Ascultă ce-ți voi spune-ndată: Toată cetatea e luată!”
Și pe când Ioiachim – cel care, Pe Iosia, părinte-l are – În Iuda a împărățit; Și până când a împlinit Ani unsprezece, ca-mpărat, Acela care s-a chemat Drept Zedechia, care – iată – Pe Iosia, îl are tată, Fiind în Iuda-nscăunat; Și până când a fost luat Ierusalimul – cum se știe – Pentru a fi dus în robie, În luna cinci a anului.
Du-te-n cetate și, în foc, Vei arde, în al ei mijloc, A treia parte-a părului, La împlinirea timpului Pentru a ei împresurare. Fă acest lucru, după care, Altă treime vei avea Ca să o tai cu sabia, Pe lângă zidurile-aflate, Jur împrejur, lângă cetate. Treimea ce ți-a mai rămas, Din păr, în acel ultim ceas, Doar vântului să i se dea, Căci după ei, trag sabia.
„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Postul pe cari îl țineați voi A patra lună, iar apoi Postul pe care l-ați avut A cincea lună, cel ținut În luna-a șaptea și cu cel Din luna-a zecea, tot la fel, Pentru-a lui Iuda casă are Să se prefacă-n sărbătoare. Acestea toate au să fie Zile de mare bucurie. Dar pacea, tot mereu, să știți – Și adevărul – să iubiți!”