27 Toți căpitani-aceia cari Peste popor erau mai mari, Pân’ la Ierusalim s-au dus Și-n urmă, întrebări i-au pus Lui Ieremia. El le zise, Așa precum îi poruncise Cel ce fusese împărat. Atunci, cu toții au plecat Căci cu răspunsul ce-l primiră Ajuns-au de se mulțumiră.
27 Toți conducătorii au venit la Ieremia și l-au întrebat, iar el le-a zis toate cuvintele pe care regele i-a poruncit să le spună. Atunci ei nu i-au mai spus nimic, căci niciunul nu auzise discuția cu regele.
27 Toți conducătorii au venit la Ieremia și l-au întrebat; iar el le-a zis toate cuvintele pe care i le poruncise regele să li le spună. Atunci ei nu i-au mai zis nimic – pentru că niciunul nu auzise discuția (lui Ieremia) cu regele.
27 Au venit toate căpeteniile la Ieremía și l-au întrebat, iar el le-a răspuns conform cu toate acele cuvinte pe care i le poruncise regele. Ei au fost liniștiți de el pentru că nu s-a auzit nimic.
27 Toate căpeteniile au venit la Ieremia și l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci și au plecat, căci nimeni n-auzise nimic.
27 Și toți mai marii au venit la Ieremia și l‐au întrebat și el le‐a spus după toate aceste cuvinte pe care i le poruncise împăratul. Și au plecat în liniște de la el, căci lucrul nu se făcuse cunoscut.
Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”
În urmă, Elisei s-a dus Pân’ la oșteni și le-a strigat: „Nu-i bună calea ce-ați urmat! ‘Geaba, cetatea-nconjurați, Căci nu-i ceea ce căutați. De-aceea zic: haideți! Veniți! Urmați-mă și-o să-l găsiți Pe omul vostru!” Atunci, ei Porniră după Elisei, Care în fruntea lor s-a pus Și la Samaria i-a dus.
Dacă vor auzi cei cari Peste popor sunt puși mai mari, De faptul că noi am vorbit Și dacă ei vor fi venit La tine să îți zică-apoi: „Vorbește, ca să știm și noi Tot ceea ce ați discutat Tu și al nostru împărat! S-ascunzi ceva, să nu cutezi, Dacă vrei viața să-ți păstrezi!”,
Tu să le spui: „Eu l-am rugat, Pe Zedechia – pe-mpărat – Să nu mă vâre la-nchisoare, Din nou, în casa cea în care Și înainte m-a trimis Și-i a lui Ionatan. I-am zis Să se arate-ndurător, Căci teamă mi-e că am să mor!”