29 Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”
29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să-i spui că așa vorbește Domnul: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’».
29 Iar lui Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să îi spui că Iahve îi vorbește astfel: «Ai ars acel sul și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că regele Babilonului va veni, va distruge această țară și va omorî oamenii și animalele care sunt în ea?’»
29 Iar împotriva lui Ioiachím, regele lui Iúda, spune: așa vorbește Domnul: «Tu ai ars sulul acesta, spunând: ‹De ce ai scris pe el că regele Babilónului va veni și va distruge țara aceasta și va nimici din ea om și animal› »”.
29 Și despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Tu ai ars cartea aceasta, zicând: ‹Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: „Împăratul Babilonului va veni, va nimici țara aceasta și va nimici din ea oamenii și dobitoacele”?›»
29 Și să spui despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: Așa zice Domnul: Tu ai ars sulul acesta, zicând: De ce ai scris în el, zicând: Împăratul Babilonului va veni și va nimici țara aceasta și va stârpi din ea pe om și dobitoc?
Te-a auzit atâta lume, Vorbind în al Domnului Nume. Dar oare, cum de îndrăznești Să vii și să ne prorocești, Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat La Silo-n timpu-ndepărtat Se va-ntâmpla Casei pe care Al nostru Dumnezeu o are? Și-apoi, cetatea nimicită Ajunge-va și pustiită?” Poporul l-a înconjurat Pe Ieremia, de îndat’. S-au strâns cu toți în jurul lui, În curtea Casei Domnului.
Ei zis-au văzătorilor: „Să nu vedeți!” Prorocilor Le-au spus: „Să nu mai prorociți Vreun adevăr, ci să vestiți Lucruri care ne măgulesc Și-nchipuite se vădesc!
Când împăratul Zedechia L-a-ntemnițat pe Ieremia, L-a întrebat: „Ce tot vorbești? De ce, în ăst fel, prorocești, Spunându-le la toți că, „Iată, Astă cetate va fi dată În mâinile celui pe care, În frunte, Babilonu-l are”? Cuvintele care le-ai spus, Ai zis că-s de la Cel de Sus.
„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,
Pieri-vor cei ce-i osândeau Pe alții, cei cari întindeau Curse celor ce-au cutezat – Cumva – să îi fi înfruntat, Și toți cei care s-au vădit Precum că l-au năpăstuit Pe cel ce e nevinovat.
Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”
„Dar nu v-am poruncit noi, oare, Ca în ăst Nume, să-ncetați, Pe oameni, să-i mai învățați?! Voi, dimpotrivă – ce-ați făcut? – Ierusalimul l-ați umplut Cu-nvățături și căutați, Asupră-ne, să aruncați Sângele omului acel.”
Prorocii care au venit ‘Naintea voastră, au vorbit – Din vremea veche – de război, De foamete și ciumă-apoi, Căci vor lovi niște țări cari Puternice vor fi și mari.
Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”
Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.
Asupra țării o să vină Toate pe câte Eu le-am zis Și tot ceea ce este scris În cărțile lui Ieremia, Așa precum a fost solia Pe care el v-a-mpărtășit-o, Când, de la Mine, a primit-o. Tot ceea ce v-a fost vestit, Despre popoare, împlinit La literă are să fie, În vremea care o să vie.
Domnul oștirilor a zis: „Așa după cum am promis, În acest loc ce e pustiu, În vremile de mai târziu, Păstorii au să locuiască Și turmele-au să-și odihnească, Lângă cetățile zidite Pe munți, cari azi sunt părăsite.
Iehudi a citit, apoi, Din carte, trei sau patru foi. Mai mult, el nu a apucat, Căci împăratul a luat – Din mâna logofătului Care era în fața lui – Un mic briceag; a sfâșiat-o Și-n foc, apoi, a aruncat-o.