Ieremia 36:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁶ ci i-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ ci i-a ordonat lui Ierahmeel – care era fiul regelui –, lui Seraia – fiul lui Azriel – și lui Șelemia – fiul lui Abdeel – să îi aresteze pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar Iahve îi ascunsese.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ Ci regele le-a poruncit lui Ierahmeél, fiul regelui, lui Seráia, fiul lui Azriél, și lui Șelemía, fiul lui Abdiél, să-i prindă pe Barúh, scribul, și pe Ieremía, profetul. Dar Domnul îi făcuse să se ascundă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdel, să pună mâna pe logofătul Baruc și pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁶ Și împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, și lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să prindă pe Baruc, cărturarul și pe Ieremia, prorocul: dar Domnul i‐a ascuns.

Ieremia 36:26 Referans Kwoze

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

1 Regi 19:14

„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”

1 Regi 19:10

„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”

1 Regi 17:3

„Pleacă de-aici, spre răsărit Și caută-ți un loc ferit, La apele Cheritului, Iar unde apa râului Iordanu-n fața sa îl are, Ai să îți faci ascunzătoare.

Fapte 12:11

Petru, mirat, în acel ceas De noapte, singur a rămas, Căci îngerul l-a părăsit. În fire, când și-a revenit, A zis: „Văd, cu adevărat, Cum – printr-un înger – m-a scăpat Al nostru Domn și Dumnezeu, Din mâna neamul Iudeu. Doar El, din brațul cel cumplit Al lui Irod, m-a izbăvit.”

Isaia 26:20

„Du-te popor al meu. Vei sta, Ascuns în odăița ta. Încuie ușa după tine, Câteva clipe, cât va ține Mânia cea înfricoșată!

Psalmi 64:2

De uneltirile pe care Le fac cei răi, fără-ncetare – Și-asemenea de cei vădiți Precum că sunt nelegiuiți – Doamne, mereu să mă păzești Și adăpost să-mi dăruiești!

Psalmi 27:5

În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.

Ioan 8:20

Aste cuvinte-atunci, Iisus, În Templu când era, le-a spus – Când împărțea norodului, Cu drag, învățătura Lui. Ședea chiar lângă vistierie, Dar nimeni n-a-ndrăznit să vie, Să-L prindă – cum s-ar fi dorit – Căci ceasul Său n-a fost sosit.

Ieremia 36:19

În urmă, toți aceia cari Peste popor erau mai mari, Către Baruc au cuvântat: „Să-l iei pe Ieremia-ndat’ Și-ascundeți-vă bine-apoi, La adăpost ca să fiți voi! Nimenea să nu știe unde Aveți de gând a vă ascunte!”

Ieremia 36:5

În urmă, Ieremia-a spus: „Eu sunt închis. Putință nu-i Să merg la Casa Domnului.

Psalmi 57:1

Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.

Psalmi 32:7

Tu îmi ești, Doamne, ocrotire Și cu cântări de izbăvire Mă înconjori, pentru că poți, Din mari necazuri să mă scoți. (Oprire)

1 Regi 18:4

De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –

Ioan 11:57

Preoții mari s-au sfătuit Cu Fariseii, și-au zvonit Că dacă știe cineva, Pe unde e Iisus, cumva, Să îi anunțe, ne-apărat, Să-L poată prinde, imediat.

Ioan 8:59

Când a sfârșit de cuvântat, Ei, pietre-n mână, au luat, Ca să-L lovească, dar Iisus Se-ascunse, iute, și S-a dus, Din Templu-apoi, trecând ușor Și sigur, prin mijlocul lor.

Ioan 7:32

Când Farisei-au auzit Că, prin mulțime, s-a șoptit, Pe seama Lui, aprozi au pus, Ca să Îl prindă, pe Iisus.

Ieremia 2:30

„Degeaba Eu M-am repezit Și pe-ai voști’ fii i-am pedepsit, Căci nimenea, mustrarea Mea, N-a vrut, în seamă, să o ia. Sabia voastră i-a mâncat Pe-ai voști’ proroci, neîncetat, Ca și un leu nimicitor, Picat asupra prăzilor.

Ieremia 1:19

Iată că ei se vor lupta Cu toții, împotriva ta, Însă nu au să izbutească, Nicicând ca să te biruiască, Pentru că sunt cu tine Eu Și-ți dau scăpare, tot mereu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

1 Regi 17:9

„Te scoală și, în grabă mare, Spre-ale Sidonului hotare Trebuie-ndată să pornești Și în Sarepta să te-oprești. Cât în Sarepta tu vei sta, O văduvă îți va purta De grijă, căci i-am poruncit Să te hrănească, negreșit.”

Psalmi 121:8

El te păzește la plecare, Și-n orice loc, pe unde treci. Te-nconjură, cu grija-I mare, Și când te-ntorci: acum și-n veci.

1 Regi 22:26

Furios, Ahab – atunci – a zis: „Mica, voiesc să fie-nchis! Să-l duceți la Amon – cel care, Peste cetate e mai mare – Și la Ioas – la dregător – Acela care e fecior Al împăratului. Plecați Și pe-a lor mână să îl dați!

2 Regi 11:2

Ioram, cari fost-a împărat, O fătă-avea, ce s-a chemat Ioșeba. Pe Ahazia, Fata, drept frate, îl avea. Ea, dintre fiii ce-i avuse Ahazia, grabnic, se duse Și pe Ioas l-a căutat. Cu doica lui, ea l-a luat Și-ntr-o odaie, pe-amândoi, I-a dus și i-a ascuns apoi. Odaia-n care i-a pitit, „A paturilor”, s-a numit. Atalia nu l-a aflat Și-astfel, cu viață, a scăpat.

2 Cronici 18:26

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine numai, să-l hrănească Și apă doar, să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori, veni-vom noi.”

Psalmi 105:15

„Să nu se-atingă nimenea, De unșii mei! De-asemenea, Să nu v-atingeți de acei Cari se vădesc proroci ai Mei!”, Spusese Domnul, celor cari, În țară, se vădeau mai mari.

Ieremia 26:24

Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”

Ieremia 38:6

Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.