23 Iehudi a citit, apoi, Din carte, trei sau patru foi. Mai mult, el nu a apucat, Căci împăratul a luat – Din mâna logofătului Care era în fața lui – Un mic briceag; a sfâșiat-o Și-n foc, apoi, a aruncat-o.
23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce sulul a ars în întregime.
23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un mic cuțit de răzuit și le arunca în focul de cărbuni, până când întregul sul a ars total.
23 Când Iehudí [a terminat] de citit trei sau patru coloane, [regele] a tăiat cu un cuțit cartea și a aruncat-o în focul care era în vatră până când s-a terminat tot sulul în focul care era în vatră.
23 După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului și a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
23 Și a fost așa: când Iehudi citea trei sau patru fețe, împăratul le tăia cu cuțitul cărturarului și le arunca în focul care era în vatră, până când a fost mistuit tot sulul în focul care era în vatră.
Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”
Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”
Iar dacă scoate-va ceva, Din astă carte, cineva, Și Dumnezeu – la rândul Lui – Are să-i scoată omului, Partea, de la al vieții pom, Precum și dreptu-acelui om, De la cetatea minunată, Sfântă, în carte, arătată.”
„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!
După ce cartea ce o scrise Baruc, așa precum primise Poruncă el, de la proroc, Fusese aruncată-n foc, Cuvântul Domnului s-a dus La Ieremia și i-a spus:
„Acum, o nouă carte ia, Pentru că vreau să scrii în ea, Cuvintele ce s-au aflat În cartea arsă de-mpărat, Căci Ioiachim – acela care, În Iuda este cel mai mare – Cartea dintâi a sfârtecat-o Și-apoi în foc a aruncat-o.