11 Când a-nceput de a citit Baruc, din curte a venit Mica, cel care se vădea Feciorul lui Ghemaria Și-a auzit, din gura lui Cuvântul scris, al Domnului.
La Casa Domnului erau Cu toții strânși, când a venit Baruc acolo și-a citit Cuvintele lui Ieremia. El se suise în chilia Aflată-n curtea cea pe care, Sus, Casa Domnului o are, Lângă intrarea străjuită De noua poartă construită. Chilia ‘ceea se vădea A fi a lui Ghemaria, A logofătului cel care, Părinte, pe Șafan, îl are.
Apoi, la sine, i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam, acela care Era al lui Ștefan fecior; Se mai alăturară lor, Atunci, Abdon – acela care Pe Mica, drept părinte-l are – Și cu Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție.
Oameni puțini se mai aflară Atunci, în a lui Iuda țară. Peste aceștia, așadar, Pusese Nebucadențar, Atuncea, un conducător. Mai marele peste popor, Fusese pus Ghedalia, Acela care îl avea Pe-Achim și pe Șafan, drept tată.
Când împăratul Iosia, Ani optsprezece împlinea – De când ajunse la domnie – La sine l-a chemat să vie, Pe logofătul ce-l avea. Ștefan, acesta se numea: Fiu, al Ațaliei, e el Și al lui Meșulam, la fel. La Casa Domnului, de-ndat’, A fost trimis de împărat, Care, astfel, i-a poruncit:
Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”