8 Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Când Zedechia a făcut O învoială și-a cerut Poporului ce se vădea Că la Ierusalim ședea, Ca să vestească, peste fire, Atunci, o mare izbăvire A robilor. El le-a cerut,
8 Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care anunța eliberarea sclavilor.
8 Acest Cuvânt a venit la Ieremia din partea lui Iahve, după ce regele Zedechia a făcut o înțelegere cu tot poporul din Ierusalim, aprobând libertatea sclavilor.
8 Cuvântul care a fost către Ieremía de la Domnul după ce regele Sedecía a încheiat o înțelegere cu tot poporul care era în Ierusalím ca să anunțe eliberarea,
8 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia robilor,
8 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul, după ce împăratul Zedechia făcuse legământ cu tot poporul care era în Ierusalim ca să le vestească slobozenie;
Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui.
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.
În urmă, Iehoiada – care Era atunci, preotul mare – A încheiat un legământ Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt, Cu-ntreg poporul adunat, Precum și cu-al său împărat. Prin legământ, s-a zis atunci, Că ale Domnului porunci Au să le-asculte neamul lor, Fiind al Domnului popor.
„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.
Noi, pentru ceea ce s-a zis, Făcut-am legământ, în scris, Semnat de toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, De tot soborul de preoți, Precum și de Leviții toți.
În urmă, Iehoiada – care Era atunci preotul mare – A încheiat un legământ Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt, Cu-ntreg poporul adunat, Precum și cu-al său împărat. Prin legământ s-a zis, atunci, Că ale Domnului porunci Au să le-asculte neamul lor, Fiind al Domnului popor.
„Dacă din frații tăi Evrei – Fie bărbați, fie femei – În strâmtorare, au să vie Și au să ți se vândă ție, Doar șase ani să te slujești De ei și să îi slobozești În anu-al șaptelea apoi, Ca să se-ntoarcă înapoi. Liber să plece, de la tine, Căci slugi, mai mult timp nu-i vei ține.
Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.